Testamentul lui Gojdu

Fostul ministru de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, a cedat Ungariei moștenirea Gojdu, în valoare de 1 miliard de dolari.

Trei străzi, patru impresionante imobile și o poziție privilegiată în inima Ungariei au fost lăsate, prin testament scris, de marele cărturar orădean Emanuil Gojdu în administrarea Mitropoliei Ardealului.

Nici până în zilele de azi nu se vorbește despre fostul ministru de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, cum că ar fi cedat Ungariei moștenirea Gojdu, în valoare de 1 miliard de dolari.

Voința lui Gojdu

Emanuil Gojdu, avocat și om politic în Imperiul Austro-Ungar, a stabilit prin testament ca o mare parte a averii sale să fie administrată de o fundație, care să îi poarte numele după moarte. Prima reprezentanță a fundației, condusă de Andrei Șaguna, a fost înființată, în 1870, sub patronajul Congresului Național Bisericesc Ortodox. Fundația Gojdu a funcționat între 1870 și 1920, fiind recunoscută de Austro-Ungaria. În 1920, încălcând Tratatul de la Trianon - care obliga Ungaria să cedeze moștenirea Gojdu către Biserica Ortodoxă Română - statul ungar blochează conturile fundației și interzice funcționarea acesteia. Totodată, partea maghiară recurge la un prim truc diplomatic cu statul român.

Primul truc maghiar

Înainte cu două luni de semnarea Tratatului de pace, statul ungar reușește să recupereze o serie de bunuri mobile și imobile aparținând comunității maghiare din București – bunurile Asociației Szent László, Sibiu - Orfelinatul „Terezia” și Sfântu Gheorghe - Fondul de învățământ. Bunurile revendicate de statul ungar au fost evaluate la vremea respectiva la 1,1 milioane de pengo, iar averea Fundației Gojdu la peste 2,2 milioane de pengo (fosta unitate monetară principala în Ungaria). Afacerea s-a încheiat fără ca partea română să intre în posesia bunurilor aflate pe teritoriul Ungariei, pentru că, imediat după intrarea în vigoare a Tratatului de la Trianon, statul maghiar s-a răzgândit.

Al doilea refuz

Abia în 1937, după îndelungi tratative, România reușește să încheie un „acord definitiv în privința Fundației Gojdu”, prin care Ungaria era obligată să pună întreg patrimoniul Gojdu la dispoziția reprezentanților fundației. Începerea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost un prilej numai bun pentru unguri de a refuza punerea în aplicare a Acordului. Problema averii Gojdu a fost redeschisă pe timpul negocierilor pentru semnarea Păcii de la Paris în 10 februarie 1947. Guvernul de la București a cerut retrocedarea bunurilor Fundației sub formă de despăgubiri plătite puterilor învingătoare în cel de al Doilea Război Mondial (580 de milioane de dolari la nivelul anului 1947), dar ministrul de Externe Gheorghe Tătărescu a fost refuzat categoric.

Trădarea voinței testamentare

În 1952, Ungaria a naționalizat bunurile Fundației Gojdu, chiar dacă acestea nu-i aparțineau. În conflictul diplomatic creat între România și Ungaria, a intervenit URSS care a forțat guvernul român să renunțe la orice pretenții. Un an mai târziu, diplomații români au încercat să facă pe plac atât rușilor, cât și ungurilor și au semnat un acord prin care renunțau la pretențiile de despăgubire din partea statului ungar. Doar că acordul viza bunurile statului român și nu ale Fundației Gojdu, ca persoană juridică de drept privat. Reprezentanții guvernului român, de la acea vreme, au acceptat încălcarea unui drept al ortodoxiei românești și au trădat voința exprimată prin testament scris a celui mai mare diplomat român care a fost Emanuil Gojdu.

Perversiuni diplomatice

Pe vremea fostului ministru de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, averea Fundației Gojdu a constituit din nou, prilej de negocieri perverse. De data acesta, Ungaria încearcă să tragă de timp până în 2010, la expirarea termenului-limită de punere în aplicare a testamentului.

În anul 2003, guvernul ungar a făcut publică intenția de transformare a Curților Gojdu în centru comercial, pentru ca, un an mai târziu, aceste imobile să fie trecute în proprietatea companiei israeliene Autoker Holding Rt.

Guvernul Tăriceanu, a încercat să legifereze o fundație publică bilaterală, numită tot Gojdu, care să răscumpere, pe bani publici, părți din bunurile mobile și imobile ale moștenirii de la Budapesta. Conform actului, cu fondurile alocate de cele două guverne, (minimum 200.000 de euro, anual) fundația urma să-și mărească patrimoniul cu imobilele din Curțile Gojdu, renovate de compania Autoker Holding Rt. Acordul a fost respins de Parlamentul României.

Afacerea premierilor ungari

Potrivit unor surse diplomatice, statul ungar are propriile planuri cu imperiul financiar lăsat de patriotul român Emanuil Gojdu. O parte din aceste bunuri au fost vândute în 2004 unei firme off-shore. Noul proprietar al Curților Gojdu este compania israeliana Autoker Holding Rt., firmă aflată în sfera de interese a fostului premier ungar de stânga Péter Medgyessy, prietenul omului de afaceri orădean Alexandru Mudura și al actualului prim-ministru de la Budapesta, Ferenc Gurcsany.

(martie 2007)

Autor: MARIANA GAVRILĂ