Record în legumicultură
O familie din Oradea cultivă 143 de soiuri de roșii nemodificate genetic
Ecologiști convinși, orădenii Adriana și Ovidiu Mărcuș se pregătesc pentru o nouă producție de roșii în culori inedite. Astă toamnă, ei au cultivat și recoltat, din propria grădină, nu mai puțin de 143 de soiuri de tomate naturale cu arome, gusturi și culori greu de imaginat: albe, galbene, negre, portocalii, verzi sau bicolore - roșu cu galben, roșu cu mov, verde cu galben etc. „E o încântare să ai o grădină atât de colorată”, mărturisește Adriana.
De profesie ingineri tehnicieni, soții Mărcuș sunt pasionați de grădinărit. În urmă cu trei ani, au luat în arendă o suprafață de teren în localitatea Cetariu unde și-au propus să cultive legume pentru a obține o hrană cât mai naturală și semințe tradiționale proprii. Au început să se documenteze și să aprofundeze subiectul. Căutând pe internet, au descoperit că la nivel internațional există o rețea de grădinari serioși care fac schimb de semințe tradiționale, povestesc între ei ce producții au obținut în condițiile de sol și climă din diverse țări și împărtășesc cunoștințe legate de cultivarea plantelor în sistem sută la sută natural.
„Așa cum există la noi roșiile acestea gustoase țărănești, există și în alte țări, soiurile lor tradiționale. Și acolo, ca și la noi, grădinarii autentici încearcă într-un fel sau altul să salveze produsele autohtone din fața invaziei de semințe hibrid produse în instituțiile de ameliorare”, explică Adriana.
Inginerii orădeni au intrat în rețeaua grădinarilor internaționali oferind la schimb semințe românești: inimă de bou roz, grasa românească, uriașe, cornu dracului etc. „Câteva semințe le-am primit de la o bătrânică din sat, care chiar m-a impresionat cu câtă grijă le păstra, învelite atent într-o pânză albă pe care scrisese denumirea soiului”, mărturisește inginera.
La ora actuală, familia Mărcuș are, pe lângă soiuri tradiționale românești, și semințe autohtone de roșii din țări precum Germania, Anglia, Statele Unite și Rusia pe care le-au cultivat în propria grădină și le-au înmulțit.
Soții Mărcuș și-au propus să aducă în Bihor peste 300 de soiuri de tomate nemodificate genetic de pe toate continentele lumii.
„Din experiența aceasta am învățat că dacă ești disciplinat în tehnologia de creștere a plantelor și obținerea semințelor, atunci ai și rezultate”, concluzionează Ovidiu.
Sfaturi de la grădinarii orădeni
Semănatul semințelor de tomate se face în pahare sau tăvițe alveolare de plastic (culoare neagră, deoarece rădăcinile sunt sensibile la lumină) și are drept scop obținerea unor răsaduri viguroase.
Substratul germinativ trebuie să aibă pH-ul 5,5-6,5 și granulația mai mică de 0,5 mm.
Temperatura optimă de germinare este cuprinsă între 22 și 26 grade C.
Adâncimea de semănare va fi în jurul a 0,5 cm (tomatele au putere germinativă redusă) și udarea inițială abundentă. Importantă este ordinea în care se fac aceste operații: inițial se udă abundent substratul, se așează semințele (2-3 într-un pahar) și în final se acoperă cu un strat fin, gros de 0,5 cm, care nu se mai udă până la răsărire ! Se acoperă totul cu o folie opacă și care reține umezeala.
Dacă se respectă temperatura de 22-26 grade C, răsărirea are loc în 3-7 zile. După răsărirea majorității plantelor se înlătură folia și se udă substratul de fiecare dată când se usucă la suprafață. Temperatura după răsărire este bine să fie cuprinsă între 22-26 grade C în timpul zilei și mai puțin cu 5 grade noaptea, adică 16- 20 grade C. Foarte importantă este asigurarea unei iluminări corespunzătoare naturală sau artificială.
După 25-30 de zile de la semănare se poate face repicarea în pahare negre, adânci și cu diametrul de minim 9-10 cm. Dacă în paharele inițiale au răsărit 2-3 plante, acum vom planta doar câte una în fiecare pahar și le vom uda inițial și ulterior de câte ori substratul se usucă la suprafață.
Înainte de plantare este indicată călirea răsadurilor prin așezarea ghivecelor, câteva zile, la locul plantării definitive (solar sau exterior). Plantele se vor obișnui cu radiația ultravioletă și temperaturile mai scăzute.
O plantare optimă presupune: două rânduri apropiate la 60 cm, după care un spațiu mai mare de 90 cm, în continuare se repetă aceeași configurație. Distanța între plante poate fi de 30-35 cm.
Majoritatea soiurilor se cultivă la exterior. Pentru siguranță este foarte utilă folia gen plasă pentru protecția împotriva grindinei și a insolației prea puternice. Ploile acide și dăunătorii sunt probleme care pentru culturile exterioare sunt mai greu de rezolvat. Recomandăm curățarea plantelor de frunzele atacate cât mai des posibil, chiar îndepărtatea plantelor afectate, atât la culturile exterioare cât și la cele interioare (sere, solarii).
(februarie 2015)
Autor: MARIANA GAVRILĂ
