Legea mâinilor crăpate

Haos în piețe, nebunie la primării, iar țăranii, în loc să-și vadă de lucrul câmpului, umblă pe drumuri după hârtii. Menită să sprijine, în detrimentul intermediarului, producătorul care supraviețuiește din vânzarea surplusului din gospodărie, Legea pieței produselor agricole îi îngroapă pe țărani în amenzi.

„Voi trebuie să știți că atestatele de producător și certificatele de comerciant sunt pentru nana și bacea, nu sunt pentru cei care desfășoară activități economice”, le-a spus șeful Direcției Agricole Bihor, reprezentanților primăriilor din județ, prezenți la o ședință de instruire, încercând să facă față unor avalanșe de întrebări.

De la începutul lunii mai, peste 15.000 de carnete de producător au plecat de la Consiliul Județean către primării. Cele mai multe solicitări (1.000 de exemplare) au venit din partea Primăriei Borș. Pentru a-i ajuta pe săteni să poată merge la piață, două funcționare ale primăriei au lucrat în fiecare zi, de dimineața până după lăsarea întunericului.

„Noi am reușit să dăm fiecărui cetățean documentele solicitate, dar a fost o muncă birocratică uriașă. Și comuniștii au fost mai deștepți! Pe vremea lor erau trei rubrici: legume, fructe și produse animaliere, acum a trebuit să înregistrăm până la frunza de pătrunjel. După părerea mea, prin legea asta o să promovăm producătorul polonez sau ceh care o să-și vândă produsele prin supermarketurile noastre”, ne-a declarat primarul Batori Geza, extrem de supărat.

La zece zile după punerea în aplicare a Legii 145/2014, în Piața Mare din Oradea lucrurile se desfășurau ca înainte. Nici un producător nu intrase în posesia atestatului și a carnetului de comercializare. Abia auziseră despre existența lor. Tinerii, un pic mai informați, spuneau că sunt deciși să plece definitiv din țară, iar vârstnicii se declarau înfrânți.

„În loc să le pară bine guvernanților ăstora că are cine să muncească pământul, ei îl îngenunchează pe cel care produce marfă curată și lasă consumatorul să se umple de boli după mâncarea din supermarketurile astea pline cu chimicale”, își vărsa supărarea pensionarul Ioan Cernău, din Nojorid, care venise la piață cu trei saci de cereale. „În condițiile astea, ce pot să fac? Nu mai vin la piață...!”, mărturisi omul.

Fiind sezonul răsadurilor, toți cumpărătorii se înghesuiau la mesele cu plante. „Am 40 de ari de solarii și sere, n-am timp să umblu după tot felul de hârtii. Mi-am plătit impozitul, am plătit taxele, am muncit pe rupte cu toată familia să scoatem niște răsaduri de calitate, nu pot să aștept după acte, cum zice legea, că se usucă răsadurile. Și-apoi dacă am certificatul acela ce fac? Îi spun fiecărui client care cumpără mai mult: stai să mă duc să mă spăl pe mâini, să te trec în evidență și să-ți rup chitanțier?”, întreabă Flore Onea, din Apateu de Arad.

Dacă așe merg lucrurile… fie piața lor, atunci!

O singură vânzătoare din Piața Beiuș intrase în posesia atestatului de producător și a carnetului de comercializare. Kadar Eszter, 34 de ani, din Tărcaia, avea la vânzare morcovi, pătrunjel și ceapă verde. „Au venit la mine acasă viceprimarul și încă un tânăr să vadă ce am și mi-au explicat cum să completez carnetul de comercializare. Azi este prima zi când vin cu documentele la piață, dar încă n-am scris nimica, că nu mi-e foarte clar. Uite, zise tânăra, am ceapa asta pe care am scos-o dis de dimineață din grădină ca să ajung cu ea proaspătă în piață. Aici încep s-o fac legături pe care le vând pe cum vin cumpărători. Hat, acuma cum o trec în carnet? Că dacă o trec la kilogram și eu o vând la legătură, poate nu-i bine. Dacă o trec la legătură, atunci nu pot vinde și morcovii și pătrunjelul că pierd toată ziua numărând la legături și nu mă aleg cu nimica”.

Cu vreo 20 de ouă pe masă și o plasă de ceapă uscată, o bătrânică dintr-un cătun al comunei Roșia aștepta și ea să-i cumpere cineva marfa expusă.

- „Dumneata ai auzit de atestatul de producător și de carnetul de comercializare?”, am îndrăznit a o întreba.

- „Da nu știu io ce-s astea, că nu prea vin pe la piață. Amu am venit cu vecinu cu mașina, că are ceva treabă la Binș și m-o luat și pe mine. Mi-am adunat niște ouă și ce-am mai avut p-acasă, c-am zis că dacă mai fac niște bani că musai să-mi plătesc impozitu, să scăp de grija asta și nu-mi ajunge pensia, că-i mică. Omul meu o murit și n-am numa ce mi-o rămas după el”, spuse bătrânica.

- „Auzi maică”, se băgă în vorbă vecinul de piață al femeii, „de aici încolo nu mai poți vinde ouăle la piață dacă n-ai chitanțier de la primărie. Adică, știi cum trebuie să faci?”, continuă vecinul văzând mirarea bătrânei. „Înainte cu o săptămână de a veni la piață, te duci la primărie, faci o cerere în care spui câte ouă vrei să vinzi, plătești 50 de lei, apoi aștepți acasă să vină domnii să-ți numere găinile. Abia după ce primești documentele, pui frumos în straiță carnetul de comercializare, buletinul, ouăle și vii la piață, explică vecinul, vânzător și el, tot fără acte de la primărie.”

- „Și dacă-mi mâncă vulpea găinile până capăt hârtiile acelea, io cu ce mai vin la piață?”, întrebă femeia, punându-l în încurcătură. „Ei, pruncu mio, am 79 de ani, io mult de trăit nu mai am și dacă așe au început să margă lucrurile ... fie piața a lor, atunci!”

Cum se obțin atestatul de producător și carnetul de comercializare

Legea 145/2014 se aplică persoanelor fizice care produc și vor să comercializeze produsele pe care le obțin. Astfel producătorul agricol se duce la primărie, unde solicită eliberarea celor două documente. Primăria este obligată prin lege fie să elibereze documentele solicitate de agricultor în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, fie să motiveze de ce nu le poate elibera.

După înregistrarea cererii formulate de producător, primăria trebuie să realizeze o serie de verificări. O persoană desemnată din cadrul primăriei împreună cu un reprezentant al unei forme asociative înregistrată și recunoscută de către MADR verifică dacă producătorul deține sau nu teren pe care cultivă legume sau cereale (în funcție de produsele pentru care solicită eliberarea celor două documente) sau dacă deține animale. Primăria eliberează documentele producătorilor, contra cost, stabilirea acestuia fiind în sarcina consiliilor locale.

Important. Reprezentantul formei asociative dă un aviz obligatoriu, dar consultativ. La nivelul județului Bihor, avizul poate fi dat de Camera Agricolă de pe lângă Consiliul Județean, care are șase reprezentanți în teritoriu, Direcția Agricolă Bihor, Asociația Crescătorilor de Albine și Asociația Agricultorilor Maghiari, filiala Bihor, una din cele mai active asociații, cu 28 de puncte de lucru și care poate fi contactată la adresa de e-mail: janosbajo@gmail.com. Din punct de vedere legal, nu are importanță obiectul de activitate al asociației, ci doar faptul ca aceasta este înregistrată la minister.

Prima filă din carnetul de comercializare conține datele privind identitatea producătorului agricol ca titular și, după caz, ale soțului/soției, rudelor/afinilor de gradul I, informații privind suprafețele cultivate și structurile corespunzătoare pe specii de legume, pomi fructiferi, cartofi, cereale, oleaginoase, viță-de-vie pentru struguri de vin/struguri de masă, alte culturi, respectiv pe specii de animale, care să reflecte grupele de produse vegetale/grupele de animale precum și producțiile estimate pentru comercializare. Fila este semnată de primar și rămâne la carnet. Atenție! Nu se aduc modificări coloanelor din atestat sau din carnetul de comercializare. Atestatele nu se completează pe verso!

Important. Nu are importanță domiciliul rudelor titularului, ci doar gradul de rudenie. Dacă membrii familiei vând produse în mai multe piețe, fiecare membru trebuie să aibă asupra lui un carnet de comercializare. Dimineața trebuie să noteze în carnetul de comercializare cantitatea de marfă cu care pleacă de acasă, iar seara să specifice cantitatea rămasă. Dacă producătorul decide să vândă marfa unui intermediar/comerciant, trebuie să-i elibereze celui care a cumpărat o filă din carnetul de comercializare. Acesta o poate vinde mai departe în piață dacă are casă de marcat și emite obligatoriu un bon fiscal. În acest caz, producătorul îi va da intermediarului fila din carnet în care scrie cantitatea și proveniența mărfii.

Atestatul de producător este valabil un an, iar carnetul de comercializare - până sunt epuizate toate filele. Aceste file sunt autocopiante, se completează în trei exemplare: unul rămâne la cumpărător, al doilea este dat primăriei, iar al treilea este arhivat de producător.

(mai 2015)

Autor: MARIANA GAVRILĂ