Lapte și orgolii

Vremuri grele pentru crescătorii de vaci. Eliminarea cotelor de lapte de la nivelul Uniunii Europene, începând cu data de 1 aprilie, ar putea duce la dispariția micului producător autohton și invazia laptelui provenind din import. Procesatorii străini și comercianții s-au înțeles deja. Crescătorii de vaci români au rămas cu... orgoliile.

Pentru bihoreni, vestea proastă a fost dată chiar de către unul din principalii procesatori din zonă. La finele lunii trecute, Compania Friesland i-a anunțat că, începând cu data de 1 aprilie 2015, nu le mai cumpără laptele.

Puși în fața faptului împlinit, crescătorii de vaci din zonele Săcueni, Marghita, Aleșd, Toboliu și Tinca, afectați de refuzul procesatorului Friesland de a le mai cumpăra laptele, au cerut sprijinul Direcției Agricole Bihor. Lăptarii bihoreni au amenințat că, din acest an, nu vor mai scoate vacile la pășune. Ci la abator. Potrivit precizărilor directorului DA Bihor, Nicolae Hodișan, după întâlnirea cu fermierii, au fost contactați mai mulți procesatori, în special din județ, tocmai în ideea facilitării discuțiilor vizând achiziția laptelui după data de 1 aprilie.

„Din păcate, potențialul de desfacere a acestor procesatori este unul limitat din cauza lipsei pieței de desfacere, cu toate că dețin capacități de procesare care să acopere producția din județ. Am avut discuții și cu reprezentantul procesatorului cu care au colaborat în ultima perioadă fermierii, însă acesta nu a dorit să participe la o noua întâlnire cu crescătorii de vaci, motivând că aceștia cunosc condițiile solicitate și că nu va încheia contracte cu cei care au fost deja notificați. Totuși, am reușit sensibilizarea unui procesator din județul Brașov care s-a arătat dispus să discute cu fermierii bihoreni pentru a găsi o formă de colaborare reciproc avantajoasă”, a declarat directorul Hodișan.

La întâlnirea care a avut loc pe 6 martie cu reprezentanta fabricii de procesare a laptelui, Olympus din Brașov, Ana Maria Ușvat, în prima parte a discuției, fermierii bihoreni n-au reușit să se pună de acord asupra condițiilor de livrare.

„Trebuie ca dânșii să vină cu o ofertă concretă. Noi suntem dispuși să achiziționăm lapte din Bihor, dar nu putem să discutăm cu 20 de fermieri deodată, fiecare venind cu varianta lui”, mărturisea reprezentanta fabricii din Brașov. După aproape două ore de discuții, directorul Nicolae Hodișan a reușit să sistematizeze o ofertă cu care au fost de acord toți fermierii prezenți.

„Împreună cu reprezentanta procesatorului din Brașov, am rămas înțeleși cu dânșii să pună pe hârtie deciziile pe care le-am luat acolo, cantitatea de lapte pe care o oferă, prețul, punctele de colectare, urmând ca luni dimineața, pe 9 martie, să-i trimită oferta prin email la Brașov”, declara șeful D.A. Bihor. Trei ore a stat Ana Maria Ușvat în cabinetul directorului fabricii, așteptând să primească hârtia cu semnătura lăptarilor bihoreni pentru a o prezenta șefului său. Oferta a fost trimisă până la urmă, dar cu o zi întârziere. Semnalele de la Brașov nu sunt încă prea îmbucurătoare pentru fermierii bihoreni.

„Dacă eram în locul lor, mergeam personal sau delegam pe cineva, nu lăsam un străin să-mi reprezinte mie interesele”, a precizat directorul Hodișan.

„Obligați să ne asociem”

„Problema noastră este că nu știm să negociem. Fiecare vorbește în numele lui și, pe lângă că nu cedează, mai... dă și tot din casă. Nu se poate așa. Procesatorul ar vrea să lucreze cu oameni organizați”, recunoștea Viorel Porumb, președintele Asociației Județene a Lucrătorilor și Crescătorilor de Animale. „Un singur lucru este clar: rezolvarea este la noi. Nimeni nu va veni din afară să ne ajute. Trebuie să ne maturizăm, dacă vrem să mergem mai departe”. „Suntem obligați să ne asociem”, declara Porumb. „Asta trebuia să facem noi încă de acum cincisprezece ani.”

În opinia fermierului Porumb, o soluție grabnică pentru crescătorii de vaci din Bihor ar fi, pe lângă necesitatea asocierii, găsirea unui specialist, a unui manager care să se ocupe exclusiv cu negocierea contractelor și vânzarea laptelui. „Crescătorii de vaci nu au timp pentru așa ceva și nici nu se pricep. Ei știu să hrănească animalele, să le crească și să dea consumatorilor un produs foarte bun”.

Și săraci și cu orgolii

Orgoliile crescătorilor de vaci din România, pe de o parte, și ale procesatorilor, pe de alta, a scos laptele de pe lista produselor alimentare care vor beneficia de reducerea de 9% a cotei TVA.

„Dacă ar fi să mă întrebați pe mine, crescătorii de vaci de lapte sunt inconștienți, ei nu pot înțelege că dacă nu va fi redusă taxa pe valoare adăugată, procesatorii, în mod clar, nu vor mai cumpăra lapte de la ei, iar ei nu vor avea unde să-l vândă”, a declarat Dorin Cojocaru, președintele APRIL, pentru Agrointeligența.

„Singurul motiv pentru care laptele nu a fost introdus în prima variantă a Codului Fiscal a fost acela că fermierii nu au dorit acest lucru. Au susținut producătorii un lucru și fermierii alt lucru. Se pare că acum au ajuns la un consens sau încearcă să ajungă la un consens. Există mai multe posibilități și, în următoarea prezentare a Codului, dar și în dezbaterea din Parlament, dumnealor să ajungă la un consens pentru că, practic, din alimentele de bază doar laptele a fost scos pe acest singur considerent”, a explicat ministrul Finanțelor, Darius Vâlcov.

Scurt istoric

Oficialii de la Bruxelles au decis: de la 1 aprilie 2015, se elimină cotele de lapte la nivel european. Sistemul cotei de lapte a fost folosit de către Uniunea Europeană pentru regularizarea (limitarea) producției de lapte și a produselor lactate ca urmare a faptului că în comunitate existau surplusuri de peste 1 milion de tone de unt și peste 1 milion de tone de lapte praf degresat, iar cheltuielile cu stocarea acestora erau foarte mari, de peste 40% din cheltuielile UE pentru agricultură. În consecință, la Bruxelles s-a decis ca, începând cu 1984, să fie introdus sistemul cotelor de lapte, fiecărui stat membru având stabilită o cantitate de referință (cotă) a producției de lapte cu un anumit conținut de grăsimi (3,5%), pe care nu avea voie să o depășească. Pe de altă parte, niciun stat nu avea voie să-i transfere altui stat o parte din producție. Ulterior, cota națională a fiecărui stat era împărțită între livrările la producători și livrări directe. Dacă livrările la producători depășeau volumul stabilit, statului respectiv i se aplicau măsuri punitive (taxe suplimentare), pentru fiecare o sută de kilograme de lapte livrat peste nivelul de cotă admis, penalizarea fiind de aproape 278,3 de euro/t. În 2004, o dată cu intrarea în UE, României i-a fost repartizată o cotă de lapte de 3.245.000 tone litri, dintre care 1.093.000 tone pentru livrare la producători, 1.964.000 tone pentru vânzări directe și 188.000 tone pentru rezerva națională. Statul român n-a depășit cota stabilită.

Parlamentarii de la Bruxelles au încercat, de câteva ori, să scoată acest sistem de cotă, însă au iscat probleme sociale grave la nivelul întregii Uniunii.

Spre exemplu, în septembrie 2009, protestele fermierilor europeni s-au lăsat cu vărsarea laptelui atât la Bruxelles cât și în Franța, Germania, Italia, Olanda, Spania. Fermierii le-au cerut guvernaților să găsească soluții urgente pentru evitarea importurilor de lapte la prețuri scăzute ori să intervină în scopul creșterii prețului laptelui, susținând că îi costă de două ori mai mult să producă laptele decât prețul pe care îl primesc la vânzare. Aceștia au mai semnalat faptul că, deși prețul la producător a scăzut cu 40%, în magazine prețurile au scăzut cu doar 1-2%.

De ce nu scade prețul laptelui la raft?

Potrivit ziarului Financiarul, problema reală nu constă în volumul producției de lapte ci în repartizarea profitului între producători și procesatori. Astfel, o scădere a producției de lapte nu implică neapărat și o creștere a prețului acestui produs ci ecuația economică este controlată de tandemul procesatori-comercianți care fac orice este posibil pentru a-și crește sau (în cel mai rău caz) să-și prezerve profiturile.

Odată cu impunerea embargoului rusesc, surplusul de produse lactate de pe piața europeană a ajuns în România. Așa se face că producătorii polonezi, cehi, și chiar unguri aduc pe rafturile din magazinele românești produse de calitate îndoielnică. În supermarketuri se vinde zer în loc de lapte, cumpărătorii fiind atrași de prețul foarte mic, despre care specialiștii spun că, în mod cert, dacă ar fi un produs de calitate nu ar acoperi nici transportul lui din țara de origine.

Pentru a putea percepe care este dimensiunea fenomenului ar trebui să comparăm prețul de avansare al laptelui la poarta fermei și cel la raft. Uneori, diferențele sunt exorbitante în ciuda faptului că procesatorii trebuie să-și acopere în afara costurilor de producție și cele legate de colectarea și distribuția laptelui. Spre exemplu, crescătorii de vaci din Bihor vând litrul de lapte între 0,8 lei și 1,2 lei, iar în magazinele din Oradea litrul de lapte crud, semipasteurizat, pasteurizat sau condensat este cuprins între 3,5 lei și 9,99 lei.

Pe de altă parte, România mai are 150 de fabrici de procesare a laptelui, din care 4-5 și-au cerut deja insolvența în ultima perioadă, când prețul laptelui a început să coboare, iar piața a fost invadată de brânzeturile blocate pe piața UE de embargoul rusesc.

Avem nevoie de un mediu de afaceri competitiv

Scăderea numărului de fabrici de procesare a laptelui a dus la un dezechilibru grav între cererea și oferta de lapte produs în fermele românești. „Dacă mediul de afaceri din România nu este atractiv pentru investitori acei investitori se vor duce în altă parte. De exemplu, eu ca și grup de multinațională, care am fabrică în fiecare țară din UE, închid fabrica din România și mă duc acolo unde am mai multe șanse să reușesc. O să se ajungă la situația în care vom mânca toate «mizeriile» de produse aduse la noi de celelalte țări membre. Distrugerea industriei laptelui înseamnă și distrugerea serviciilor conexe: ambalaje, transportatori, depozite, inputuri, consumabile”, a explicat șeful companiei de procesare.

Previziuni sumbre

Președintele APRIL prognozează că, dacă situația actuală se menține, în cel mult trei ani industria laptelui din România va dispărea. „Există trei previziuni sumbre asupra viitorului produselor lactate de la noi. În primă fază, producătorii vor lua lapte din țările de origine, la un preț mai mic. Următoarea etapă: vom lua semi-materii prime – caș bașchiu, calup de cașcaval, calup de unt din alte țări, care vor fi, ulterior, tăiate și reambalate cu eticheta noastră. Iar etapa finală va fi retragerea de pe piața românească a marilor procesatori de lapte. În această situație, ce vor face fermierii când nu vor mai avea unde să-și vândă laptele? Își vor face fabrici, probabil. Dar vor reuși ei să fie competitivi cu lactatele aduse la preț de dumping din Polonia? Răspunsul este NU. Tot așa cum nici noi nu putem să facem față acestei piețe cu un TVA de 24%, în timp ce țări ca Italia au un TVA pentru produse lactate de 5,2%”.

„Laptele și cornul”, la școli sau primării

Pentru a salva producția de lapte românesc din calea invaziei produselor aduse din spațiul comunitar, oficialii Ministerului Agriculturii se gândesc să extindă programul „Laptele și cornul” astfel încât și laptele produs în micile ferme să poată ajunge la copiii din școli.

Dacă în prezent, doar marii procesatori de lapte pot participa la licitațiile pentru Programul Național Laptele și Cornul, secretarul de stat George Turtoi a anunțat, pe 10 martie, că MADR ia în calcul ca această oportunitate să fie deschisă și micilor fermieri.

„Pentru a veni în întâmpinarea procesatorilor care doresc să participe la licitații, dar care nu pot produce cantități uriașe, vrem să venim cu o propunere de descentralizare a programului. Ar fi o opțiune descentralizarea programului de la Consiliul Județean către școli sau către Consiliile Locale. Descentralizarea ar permite adaptarea produselor oferite în școli la cerințele comunității. Știm foarte bine că una își doresc copiii de la oraș – care au acces la produse lactate diversificate mult mai bune decât cei din provincie, și alta își doresc copiii de la sate”, a precizat George Turtoi. „Avem o variantă draft, dar acum gândim strategia pe care o vom depune la 1 iulie, cu referire la acest program, care, zic eu, a mers destul de bine până acum. Pentru stabilirea strategiei viitoare de implementare avem discuții cu producătorii și procesatorii de lapte din România pentru a determina care este cea mai bună soluție”, a explicat reprezentantul ministerului Agriculturii.

Potrivit datelor oficiale, crescătorii de vaci din Bihor ar putea să furnizeze peste 30.000 de litri de lapte pe zi.

Soluțiile ministrului Agriculturii

„Soluția ar fi asocierea”, susține vehement ministrul Daniel Constantin. „Să se creeze acele cooperative nu neapărat de comasare. Când vorbim de sectorul zootehnic, comasarea este ceva mai dificil. E dificil să se facă acele unități de creștere comune, dar pot fi achiziționate inputuri în comun, pot fi folosite tehnologii în comun, în egală măsură se poate vorbi de comercializarea în comun a produselor respective. Atunci când avem astfel de cooperative care au început deja să existe în România, dar dacă le vom stimula, le vom avea cu siguranță ceva mai prezente, în momentul acela cred că putem vorbi și de competitivitate și cred că putem să vorbim și de unități mici de procesare care vor fi create de către aceste cooperative”, a explicat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

„Aș vrea să trag un semnal de alarmă, în ceea ce îi privește pe producătorii mici de lactate de la noi. Dacă în România vom continua să venim în sprijinul producătorului individual, nu vom face altceva decât să perpetuăm această situație. Industria laptelui din România este în pericol odată cu eliminarea cotelor de lapte, micii producători vor dispărea. Vedem foarte bine experiența europeană în asociere. Producătorul român ar trebui să treacă de această inhibiție și să se asocieze, pentru că după ce vor fi eliminate cotele de piață nu vor putea face față pieței europene”, a atras atenția și secretarul de stat George Turtoi.

Cooperativa laptelui

„Acesta-i viitorul. Dacă nu ne asociem acuma, dispărem cu toții” – această frază a fost rostită de către un tânăr fermier la întâlnirea celor peste 30 de crescători de vaci din vestul județului, ce a avut loc pe 23 martie, la sediul Direcției Agricole Bihor. „Cei care pornesc devreme, ajung departe. Sfatul meu este să faceți rost de bani și… dați-i bătaie!” - le-a sugerat șeful D.A. Bihor, ing. Nicolae Hodișan.

Crescătorii de vaci din vestul județului Bihor vor să-și înființeze cooperativa și să achiziționeze o fabrică de procesare a laptelui. Presați de timp, dacă ținem cont că de la 1 aprilie au fost eliminate cotele de lapte la nivel european, iar procesatorul Friesland a refuzat să mai încheie contracte după această dată, lăptarii bihoreni, nu au multe căi de ales. Ori se unesc și devin o putere pe piața laptelui, ori își vând fermele și vor cere stăpânilor străini să le dea de lucru, să muncească ceva, măcar și cu ziua. „Dacă noi cei mici nu facem ceva, vor veni olandezii să-și facă ferme aici. Statul olandez îi finanțează, iar forță de muncă și teren mai ieftine ca la noi nu există în toată Europa”, a afirmat Florin Ciurdaru, președintele Cooperativei Agro Crișana, inițiatorul întâlnirii.

„Dacă nu riști, nu câștigi”

Discuțiile crescătorilor de vaci din vestul Bihorului pe tema cumpărării unei fabrici de lapte au durat mai bine de trei ore. Problema a fost întoarsă pe toate părțile.

- Iată cum putem proceda, a spus Florin Ciurdaru în deschiderea discuțiilor. În Bihor sunt vreo trei fabrici de lapte de vânzare. Cumpărăm o fabrică, prețul îl împărțim egal între cei care doresc să devină acționari indiferent de câte vaci are fiecare. Apoi, când fabrica va merge pe profit, încasează fiecare după cât lapte livrează.

Ideea a fost agreată de toți fermieri prezenți.

- Bun, să zicem că punem fiecare câte 5-6 mii de euro, dar cine lucrează în fabrică? Noi nu avem timp să ne ocupăm de procesarea laptelui. Ne trebuie un manager care să se ocupe de toate astea, de vânzarea laptelui, a ridicat problema unul dintre participanți.

- Pentru asta ne trebuie alți bani și să nu mai vorbim de costul apei, a curentului…, insistă un altul.

Puși în fața unei noi realități, fermierii și-au refăcut calculele. Rezultatul: pe lângă cota parte din prețul fabricii, fiecare acționar ar urma să scoată lunar din buzunar încă vreo 500 de euro.

- Și cine ne plătește laptele în prima lună?, a întrebat un crescător de vaci.

- Nici nu se pune problema de plată. Primele trei luni, cel puțin, punem bani din buzunar până ne facem un pic de profit, i-a răspuns Ciurdaru.

- În condițiile astea, eu nu mă pot băga, am credite, am oameni de plătit, dacă nu-i plătesc, nu-mi mai mulg vacile ș-atunci ce mă fac?, spuse omul spășit.

- Te înțeleg, dar gândește-te că de la 1 aprilie oricum nu-ți mai plătește nimeni nimic, veni răspunsul.

- Eu sunt de acord să cumpărăm fabrica, să plătim cheltuielile, să livrăm laptele gratuit în primele luni, dar ce garanție avem că-l putem vinde? Există un contract de distribuție, există măcar vreo intenție de cumpărare? Nu-i greu de produs, nu-i greu de procesat, dar cui îl vindem?, întrebă un fermier mai înstărit, iscând o nouă dezbatere.

- Nu poți negocia un contract de distribuție până nu ai o bază. Pe ce negociezi? Asta-i așa, cum aș veni la tine și te întreb: vrei să-ți lucrez 100 de hectare de teren? Și tu spui da. No, bine, stai să mă duc întâi să-mi cumpăr tractoare și combine, exemplifică, în replică, Ciurdaru.

- Vânzarea laptelui e cea mai grea problemă, zise o femeie, care până atunci asistase tăcută, atentă la tot ce se discută. Eu am fabrica de lapte de la Mierlău, am venit aici doar să văd ce decizii luați. Vă spun din propria experiență, la ora actuală am peste șapte miliarde de lei, blocați în marfă pe stoc. N-am cui vinde. Sfatul meu este să închiriați o fabrică, vedeți dacă merge, dacă după șase-șapte luni îi vine și ceva profit atunci vă puteți risca s-o cumpărați.

Spusele femeii nu i-au descurajat pe fermieri, ba, dimpotrivă, chiar i-au făcut acesteia oferta de a le conduce fabrica.

- Dacă nu riști, nu câștigi. Acum riscăm pe pielea noastră. Și e altceva, pentru că o facem pentru noi, punctă un fermier mai tânăr, prezent la discuții.

După patru întâlniri pe care le-au avut la sediul Direcției Agricole Bihor, crescătorii de vaci din vestul județului, de la Batăr până la Valea lui Mihai, au decis să devină parteneri ai supermarketurilor. Aceștia au început deja negocierile pentru achiziționarea fabricii de procesare a laptelui din Gepiu și… nimic nu pare să le mai stea în cale.

Ceea ce încep fermierii bihoreni să facă acum, lăptarii clujeni au făcut în urmă cu cinci ani. Cooperativa Agricolă Someș Arieș a devenit deja un partener de discuții al oficialilor, iar părerile membrilor săi se fac auzite la nivel înalt. Cooperativa de pe Șomeș Arieș, formată din 64 de fermieri, livrează 40.000 litri de lapte zilnic și face afaceri de jumătate de milion de euro pe lună. Fermierii comercializează celebra brânză de Năsal la prețuri mici, asta după ce au reușit, uniți în asociație, să concesioneze fabrica de brânzeturi de la Țaga. Pasul următor este cumpărarea unității.

Modelul european

„Am fost de curând în Austria, unde cea mai mare cooperativă are 5.000 de membri. Există cooperative cu 200 de membri care pot scoate de pe piață orice producător individual”, a declarat recent secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, George Turtoi.

Oficialul MADR a mai precizat că i-a întrebat pe austrieci cum de reușesc să aibă asociații funcționale. Aceștia i-au răspuns că fermierii de azi au „moștenit” asociațiile de la străbunici.

Astfel, păstrând tradiția, fermierii din străinătate reușesc să facă afaceri de milioane de euro pe an. Cooperativa este un model de organizare a fermelor care constituie un pilon de dezvoltare pentru agriculturile mature din Occident. Fiecare din cele mai mari 50 de cooperative fac afaceri mai mari de 1,3 miliarde de euro anual. Cea mai mare cooperativă din UE ajunge la 16 miliarde de euro anual, iar în România, liderul „C.A.P.”-urilor, C.A.I. (Combinatul Agro-Industrial) Curtici, are afaceri de numai 10 milioane de euro, în vreme ce toate cele 68 de cooperative românești cumulează afaceri de 200 de milioane de euro anual, potrivit datelor publicate de Ziarul Financiar.

Sprijinul cuplat

Guvernul a stabilit, printr-o hotărâre, sectoarele, culturile și speciile de animale pentru care se acordă sprijin cuplat în perioada 2015-2020. Sprijinul cuplat este o formă suplimentară de susținere financiară din fonduri europene, care se adaugă celorlalte scheme de plăți directe.

Ministrul Agriculturii a explicat că fermierii care au între 10 și 250 de capete, adică fermele medii și mari, vor primi un sprijin cuplat de producție.

„În cererea unică de plată, fermierii vor putea bifa o căsuță prin care solicită sprijin cuplat. Pentru vacile de carne acordăm 300 de euro pe cap de animal, iar pentru vacile de lapte 250 de euro pe cap, iar acest ajutor va crește până-n 2020 la aproape 320 de euro pe cap. Cred că vom reuși să avem un sprijin mediu de 1.600 de lei pe cap de animal. Nu înseamnă că vom uita fermierii mici. Cei care au sub 10 capete vor primi un ajutor de la bugetul de stat”, a spus ministrul.

Daniel Constantin a făcut referire și la ajutorul de minimis de 5.000 de euro pentru achiziționarea unui tanc de răcire, util mai ales pentru fermierii din zona montană. „Fermierii care au între 1 și 5 capete se pot asocia și pot beneficia de acești bani. Am mai acordat și un ajutor de minimis pentru cei care au vrut să-și cumpere juninci de reproducție pentru a îmbunătăți baza genetică și pentru a crește producția.”

Ministrul Agriculturii este convins că reducerea TVA la lapte și produse lactate la 9% va relansa consumul și procesatorii se vor înghesui să cumpere lapte românesc. Fermierii vor fi surprinși să vadă că prețul la poarta fermei nu va scădea, dimpotrivă, va crește, consideră Constantin.

(august 2015)

Autor: MARIANA GAVRILĂ