Cânepa

Bihorenii au cea mai mare oportunitate de afaceri din Europa.

Singura fabrică de ulei de cânepă din UE funcționează la Salonta. La ora actuală, „fabrica de cânepă” procesează 850 de tone de sămânță pe an, materia primă fiind adusă din Franța și din China. „Ne-am dori să găsim cultivatori de cânepă aici, la noi, în județ. Ne-ar avantaja distanțele reduse, relațiile directe între cultivatori și noi, ca procesatori”, spune Oana Suciu, directorul general al fabricii din Salonta.

Uitată de români, dar extrem de apreciată de occidentali, cânepa ar putea reveni în atenția cultivatorilor bihoreni în primul rând pentru că li se oferă o oportunitate uriașă: au desfacerea asigurată pe cel puțin un deceniu înainte, iar prețul de vânzare este similar cu cel de pe piața externă.

„Posibilitatea achiziționării materiei prime din producția noastră ne-ar oferi mult mai multe avantaje. Cultivarea cânepei aduce profit.  Fabrica de ulei de cânepă din Salonta îi poate ajuta pe cultivatorii bihoreni prin încheierea unui contract pentru achiziționarea întregii recolte. Acest contract le este, în primul rând, necesar pentru obținerea autorizației de cultivator și le asigură, totodată, un preț fix și un venit sigur încă dinaintea însămânțării. Noi oferim un preț de 1.000 – 1.100 de euro pe tonă pentru sămânța convențională și 1.400 –1.450 euro/tonă pentru sămânța certificată ecologic. Relațiile directe între cultivatori și noi, ca procesatori, ar da posibilitatea coordonării și optimizării cantităților și calității soiurilor cultivate, astfel încât să avem o situație din care să câștige toată lumea”, a declarat pentru Fermierul bihorean, Oana Suciu, business development manager al companiei Canah Internațional, cea care deține fabrica de la Salonta. Există o singură condiție: cultivatorul să nu vină cu mai puțin de zece tone de sămânță de cânepă la poarta fabricii.

Fabrica de cânepă

„Fabrica de cânepă”, cum îi spun localnicii din Salonta, funcționează din 2007. Ideea înființării fabricii a pornit de la acționarul principal, Dan Lăzărescu, care aflase întâmplător despre planta-minune și utilizările multiplele ale acesteia: textile, materiale de construcții, hârtie, surse regenerabile de energie și, bineînțeles, medicină alternativă și alimente cu valori nutriționale deosebite.

Tradiția de sute de ani a cultivării cânepei în România, trendul spre alimentația naturală l-au determinat pe Lăzărescu să comande un studiu de fezabilitate la „Nova Institut” din Berlin și să acceseze fonduri europene, printr-un proiect Sapard, a cărui valoare s-a ridicat la aproximativ două milioane de euro. Așa s-a ajuns ca, din 2008, la Salonta să înceapă să funcționeze singurul procesator integrat de semințe de cânepă din Europa, care produce sub același acoperiș toate produsele derivate din aceste semințe, cu o capacitate de procesare de 1.000 de tone pe an.

În prezent, fabrica procesează anual 850 de tone de semințe de cânepă. Utilajele folosite sunt de ultimă generație, aduse din Germania.

„Produsele Canah Internațional din Salonta ajung în proporție de 85% la export, în principal la clienți din Europa, dar și în Australia, SUA sau Israel. Dacă am procesa, am avea cui să vindem, dar nu avem materie primă pentru că nu găsim la calitatea cerută. Este o piață foarte mică și nici producătorii nu sunt încurajați, așa cum se întâmplă cu piața orezului, spre exemplu. Standardele înalte pe care le aplicăm la „Canah” sunt certificate de TUV Germania, prin acordarea ISO 22000 - cel mai înalt standard în managementul siguranței alimentelor și în managementul calității”, precizează Oana Suciu, directorul fabricii.

De ce nu mai cultivă bihorenii cânepă?

Pentru că puținii cultivatori de cânepă care au mai rămas după desființarea CAP-urilor s-au trezit peste noapte amenințați cu dosare penale pentru cultivare și deținerea ilegală de droguri. Legislația severă, care a trecut cânepa românească pe lista plantelor narcotice, a dus la dispariția în totalitate a culturilor de cânepă din Bihor. Acest fapt a fost cauzat de confundarea voită  a cânepii industriale (canabis sativa) cu cânepa care are un indice halucinogen ridicat (canabis indica).

Fermierii bihoreni se tem și azi că pot fi oricând ridicați de mascați. Unii dintre cei care au avut curajul să cultive cânepă în anii trecuți, cu autorizație de la Ministerul Agriculturii, ni s-au plâns că au fost nevoiți să dea cu subsemnatul la poliție, așa că s-au lăsat păgubași. O serie de acțiuni de-a dreptul penibile ale poliției de frontieră împotriva cultivatorilor de cânepă au fost susținute și amplificate mai cu seamă în perioada preaderării României la Uniunea Europeană, când autoritățile române țineau morțiș să dea bine la Bruxelles. Lovitura de grație a fost aplicată chiar în 2007, la intrarea României  în UE, când, în urma negocierilor purtate în genunchi de guvernanții vremii, s-a obținut o suprafață posibil de cultivat cu plante tehnice de cel mult 1.800 de hectare. Până în anul 1989, România ocupa locul I în Europa cultivând până la 70% din producția totală și pe locul trei în lume (45.000 ha); azi cultura de cânepă nu depășește 100 de hectare. În 1990, numai în județul Bihor erau cultivate 3.225 de hectare de cânepă.

În Franța nu există nici o restricție în cultivarea plantelor tehnice, francezii cultivă anual peste zece mii de hectare de cânepă.

Cânepa, plantă oleaginoasă

În urmă cu trei ani,  prin Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 150 din 22. 06. 2010, cânepa românească (Cannabis sativa) a fost trecută în rândul plantelor oleaginoase și pentru fibre alături de chimen, floarea-soarelui, mac, muștar alb, muștar vânăt, muștar negru, rapiță, rapiță naveta și șofrănel.

Potrivit legislației europene, în România pot fi cultivate doar soiurile de cânepă cu un conținut de tetrahidrocanabinol (THC) mai mic sau egal cu 0,2%. Potrivit Direcției pentru Agricultură Bihor, subvențiile la cânepă sunt acordate doar pentru cultura în sistem ecologic. Soiurile de cânepă eligibile pentru plățile directe sunt Denise, Diana, Lovrin 110, Silvana și Zenit.

„În urma analizelor făcute la soiul de cânepă Zenit, conținutul de THC a fost neidentificabil”, a declarat pentru Fermierul bihorean, cercetătorul Constantin Găucă de la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Secuieni, județul Neamț. La stațiunea de cercetare de la Secuieni, a fost omologat anul trecut un soi monoic de cânepă exclusiv pentru sămânță, cu un conținut de 33,7% în ulei. „Talia redusă a plantelor (1,2 -1,5 m) înlesnește recoltarea cu combina de cereale. Recolta este de 900 - 1.200 kg/ha sămânță în condiții de producție, însă capacitatea genetică este de 1.700-2.000 kg/ha”, susține cercetătorul. Pentru anul viitor, ing. Găucă pregătește două noi tehnologii de cultivare a cânepei pe care Fermierul bihorean le va prezenta cititorilor săi înaintea începerii însămânțărilor de primăvară.

Stațiunea de cercetări din Lovrin și S.C. Cânepa Românească S.A. au inițiat un amplu proiect de relansare a culturii cânepii și a prelucrării cânepii, proiect ce a fost premiat în martie 2003 la Geneva de Comisia Economica ONU pentru Europa la categoria „Resurse naționale” .

Noile norme de aplicare a legii permit cultivarea cânepei doar pe baza unei autorizații emise de direcțiile agricole. Pentru acordarea autorizației sunt necesare: completarea unei cereri model ( anexa 5 din HG 582/ 2004); documente de identificare a cultivatorului; documente care să ateste deținerea sau utilizarea legală a terenului; copie după contractul de valorificare a producției; o schiță cu amplasarea culturii.

Programele naționale și europene de încurajare a cultivatorilor plantelor tehnice din țara noastră sunt încă destul de palide. Ministerul Agriculturii acordă o subvenție de 63,67 de euro/ha doar la in și cânepă pentru fibre, nu și pentru producția de sămânță, în timp ce pentru tutun, subvenția la hectar se ridică 1.279 euro. De ce există această discrepanță enormă și aberantă între cânepa cultivată de mii de ani de strămoșii noștri și această „herba sancta” folosită de companiile străine de țigări pentru întreținerea unui viciu ce duce la moartea milioanelor de oamenii? De ce? Pentru că fumătorii plătesc cash accize la buget. Și pentru că industria tutunului este un cartel atotputernic la fel ca și cel al petrolului.

De unde a pornit conspirația împotriva cânepei

În anul 1937, marea corporație petrochimică DuPont din SUA și-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol și cărbune. Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloidul, nylonul etc. puteau fi realizate din petrol. Industria naturală a cânepei trebuia să dispară întrucât amenința afacerile de miliarde de dolari. Primul pas a fost crearea unei confuzii între cuvântul mexican „marihuana” pe care l-au „împins” în conștiința Americii și cânepă. Pericolul marijuanei era prezentat în știrile de primă pagină din toate ziarele americane.

Din septembrie 1937, cânepa a devenit ilegală în America, iar în  Europa începe nebunia cannabisului. Prin Convenția Unică asupra stupefiantelor, semnată la New York în 1961, la care România a aderat, comunitatea internațională și-a manifestat hotărârea fermă de a lupta împotriva oricăror operațiuni ilicite legate de planta numită cannabis (indiferent de concentrația de THC). Tot atunci, Convenția a stabilit măsuri coercitive și reguli de monitorizare a culturilor legale de cânepă, inclusiv prin sistemul autorizării. În urma aberantelor decizii, planeta s-a umplut de plastice.

(noiembrie 2013)

Autor: MARIANA GAVRILĂ