Cum își protejează statele lumii pământurile
Populația planetei este într-o creștere permanentă și din ce în ce mai rapidă, urmând ca, în 2050, să ajungă la 9,2 miliarde de oameni, față de două miliarde cât era la începutul secolului XX.
Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimentație a găsit o soluție de luptă împotriva foametei: încurajarea consumului de insecte.
Toate țările de pe întreg mapamondul încearcă să-și protejeze pământurile agricole ca pe niște comori naționale.
FERMIERUL BIHOREAN prezintă, în exclusivitate, în ce condiții poți cumpăra teren agricol în străinătate.
Ungaria - vânzarea pământului e o crimă
În Ungaria, vânzarea terenurilor agricole și a pădurilor către străini este considerată o crimă și se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani de închisoare. Pentru data de 30 aprilie 2014, când Ungaria ar trebui să pună în aplicare liberalizarea pieței funciare, Parlamentul de la Budapesta a extins prevederile Codului penal și asupra legii contractelor de vânzare/cumpărare. Cu 257 voturi pentru, două împotrivă și 16 abțineri, legislativul ungar a elaborat o prevedere prin care, începând cu data de 2 mai, cetățenii ungari care vor fi prinși că închiriază terenuri străinilor vor fi expropriați, iar pământurile care fac obiectul tranzacției vor intra în patrimoniul statului. Contractele de închiriere, numite și „contracte de buzunar”, vor fi considerate nule, iar semnatarii lor vor răspunde penal. Această măsură urma să se aplice retroactiv, din 1994, însă președintele Ungariei a refuzat promulgarea ei pe motiv de neconstituționalitate.
Bulgaria - nu vinde nimic
Parlamentul bulgar a dat o lege prin care amână vânzările de teren arabil către străini până în 2020. Însă, la sfârșitul lunii ianuarie, Curtea Constituțională din Bulgaria a stabilit că legea nu este constituțională. Judecătorii Curții spun că măsura luată de politicienii bulgari contravine tratatului de pre-aderare convenit și semnat de Bulgaria cu Uniunea Europeană prin care și-au asumat că începând de la 1 ianuarie 2014 să permită cetățenilor europeni să devină proprietari direcți pe terenurile arabile și pădurile bulgare. Obligați să revină supra legii, politicienii de la Sofia au anunțat deja că își vor proteja potențialul agricol prin implementarea unor măsuri mai mult decât drastice.
Polonia – mai bine te însori cu o poloneză
„Mai bine te căsătorești cu o poloneză, decât să treci prin hățișurile birocrației funciare”, spun investitorii străini. Polonia, un stat membru UE, a obținut amânarea liberalizării pieței funciare agricole și forestiere până la data de 2 mai 2016, existând posibilitatea prelungirii acesteia până în 2017. Străinii care doresc să achiziționeze teren agricol în Polonia au nevoie de aprobarea Ministerului Administrației și a Ministerului de Interne. Cererile lor sunt verificate de către Ministerul Agriculturii care poate propune respingerea solicitării, dacă cumpărătorul străin nu corespunde cerințelor. În anumite zone, cum sunt: Lublin, Łódzkie, Małopolskie, Mazowieckie, Podkarpackie, Podlaskie, Silezia Świętokrzyskie, achiziționarea terenurilor agricole se poate face doar după expirarea unei perioade de trei ani de la încheierea unui contract de leasing rural cu condiția ca în această perioadă, străinul să fi desfășurat personal o activitate agricolă și să facă dovadă unei reședințe legale în Polonia. Pentru achiziționarea unei a doua case, spre exemplu, cumpărătorul trebuie să fi locuit în Polonia cel puțin patru ani și, la fel, să facă dovada că în imobilul respectiv desfășoară o activitate economică legată de turism.
Polonezii au și limitări cantitative pentru achiziții în sensul că Autoritatea pentru Terenurile Statului (instituție similară cu Autoritatea pentru Domeniile Statului din România) își poate folosi dreptul de preempțiune pentru a opri achizițiile de peste 500 de hectare de teren.
Germania - bătaie pe pământ
Germania duce lipsă de terenuri arabile. Reglementările privind cumpărarea de pământ sunt extrem de severe, ele sunt dublate de condițiile draconice impuse de fiecare autoritate locală în parte. Autoritățile germane au anunțat recent că vor cultiva la maximum toate suprafețele sale agricole. „Avem o obligație etică și morală să producem, permanent, produse alimentare pe suprafețele pe care le avem”, a declarat recent ministrul german al Agriculturii, Hans-Peter Friedrich, exprimându-și intenția de a renunța până și la spațiile ecologice, măsurile impuse de Bruxelles.
Italia - nu-ți vinde nimeni
În Italia nu există vreo reglementare specială privind vânzarea terenurilor către străini, în afară de dreptul de preemțiune al vecinilor. Nici nu era nevoie. Fermierii italieni nu vând terenuri agricole și nu permit străinilor să se înfiltreze în branșa lor. „Italienii nu vând o asemenea bogăție. Vând case care poate au și o grădină mare, vând societăți comerciale care au obiect de activitate agricultura, dar pământul agricol nu se tranzacționează”, mărturisește un investitor italian din agricultura românească.
Franța - blochează înstrăinarea pentru 15 ani
În Franța, legislația națională te obligă să lucrezi pământul în scop agricol timp de 15 ani. În această perioadă nu-l poți revinde, arenda sau închiria. Reglementările franceze în privința tranzacțiilor funciare sunt la fel de bine puse la punct ca și cele din Germania. Toate acțiunile de vânzare/cumpărare a terenurilor agricole se află sub coordonarea unei instituții naționale care poate cumpăra și revinde terenurile agricole fermierilor francezi sau colectivităților publice, le poate stoca sau închiria temporar agricultorilor cu scopul de a le proteja.
Majoritatea fermelor franceze exploatează aceleași suprafețe de zeci, chiar sute de ani, iar proprietățile sunt lăsate moștenire, așa că este destul de dificil pentru un străin să se integreze în rândul fermierilor francezi.
Letonia – numai cu acordul rudelor și al vecinilor
Letonia face parte din grupul celor zece țări - Cehia, Estonia, Cipru, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia – care au primit autorizarea Comisiei Europene pentru prelungirea termenului de liberalizare a pieței funciare. Ministerul Agriculturii din Letonia a anunțat încă din martie, anul trecut, introducerea unor măsuri restrictive care să garanteze faptul că terenurile și pădurile din această țară sunt folosite productiv. Astfel, cumpărătorii trebuie să prezinte un plan al folosirii terenului către autoritățile locale care pot decide apoi dacă îl aprobă sau nu. În plus, a fost legiferat dreptul refuzului. Rudele vânzătorului sau vecinii de teren pot să se opună vânzării pământului către străini. Guvernul leton analizează, de asemenea, posibilitatea creării unui fond prin care statul să poată cumpăra teren de la cei care vor să vândă și l-ar da, apoi, în arendă fermierilor care vor să-l folosească.
Australia – patru din cinci australieni se opun vânzării
În Australia, sondajele arată că patru din cinci australieni se opun. În prezent, doar cele mai importante tranzacții de teren (pentru sumele egale sau superioare la 244 de milioane de dolari australieni, aproximativ 190 de milioane de euro) necesită aprobarea Consiliului de Investiții Străine. Pentru tranzacțiile cu sume mai mici, nu există nici o înregistrare sau reglementare. O bună parte din asociațiile fermierilor doresc reducerea pragului la cinci milioane dolari australieni (3,9 milioane de euro).
Tunisia - doar străini fără antecedente penale
În Tunisia, terenurile agricole nu pot fi vândute străinilor, indiferent de motivele de cumpărare sau de vânzare. Toate contractele de vânzare dintre un tunisian și un cetățean străin sunt nule.
În schimb, cetățenii străini pot să cumpere proprietăți imobiliare în zona urbană, turistică sau industrială în următoarele condiții:
- dacă străinul primește autorizația, permisiunea guvernatorului;
- dacă face dovada că nu are antecedente penale. Pentru asta are nevoie de un certificat de la poliția din țara de origine, valabil pe ultimele trei luni.
- răspunsul la cererea de cumpărare îl va primi după șapte luni, interval în care dosarul solicitantului va fi examinat de mai multe ministere tunisiene.
Noua Zeelandă - peste cinci hectare, cu acordul statului
Achiziționarea a peste cinci hectare de teren agricol sau tranzacțiile ce depășesc 100.000 dolari (63.000 €) se fac numai cu aprobarea Biroului de investiții din Noua Zeelandă. Investitorii străini trebuie să îndeplinească mai multe criterii, printre care să dovedească experiență în agricultură, să aibă o moralitate bună, iar câștigurile din investiție să fie reinvestite în Noua Zeelandă.
Brazilia - a vândut 12 km pătrați de teren pe zi
Într-o țară aproape cât Europa, în care populația moare de foame, fostul guvern social-democrat din Brazilia a dat drumul companiilor străine să preia controlul a mii de hectare de teren agricol. Potrivit Institutului Național de Colonizare și Reformei Agrare (INCRA), 5,5 milioane de hectare de teren, 55% din Amazon, sunt în mâinile proprietarilor străini. Ziarul local Folha de Sao Paulo scria în 2008 că investitorii și proprietarii de terenuri străini au cumpărat în medie câte 12 km pătrați de terenuri agricole pe zi.
Noul guvern brazilian încearcă să repare greșelile predecesorilor săi emițând o lege prin care limitează achizițiile de terenuri agrare de către străini la 5.000 de hectare. Măsura pare tardivă și nu rezolvă problema sărăciei din Brazilia deoarece companiile străine din această țară trimit la export peste 90% din producția agricolă autohtonă.
(februarie 2014)
Autor: MARIANA GAVRILĂ
