Agricultura Bihorului

Într-o țară care numără 20 de milioane de înfometați, Bihorul poate hrăni lejer 600 de mii de oameni. E revoltător că bihorenii mănâncă în continuare 70% din import. Carnea, laptele, legumele și fructele, toate vin din UE. Până și ceapa a devenit o trufanda exotică, fiind importată din Egipt.

Potențialul agricol al județului Bihor, de la vorbe la fapte

Economia județului Bihor este o economie de piață, prin care statul este obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concurenței loiale.

Deși în economia județului nostru acționează legea cererii și a ofertei, proprietatea privată fiind protejată și garantată, ne punem întrebarea:

- agricultura din Bihor poate să asigure necesarul de hrană pentru toți locuitorii județului nostru ?

- există un excedent sau un deficit de produse pe piața Bihorului?

- dacă da, la care dintre produse?

- către ce culturi sau domenii din agricultură trebuie să se orienteze agricultorul bihorean pentru a satisface necesarul de hrană al populației județului Bihor?

Directorul executiv al Direcției pentru Agricultură (DA) Bihor, dr.ing. Nicolae Hodișan, ne-a  răspuns la câteva dintre întrebările care fac obiectul acestui material pe baza datelor deținute de Direcția Județeană de Statistică Bihor, precum și a datelor privind potențialul agricol și producțiile realizate în județul nostru în ultimul an calendaristic.

Conform rezultatelor definitive ale recensământului, din data de 20 octombrie 2011, populația stabilă a județului Bihor este de 575.398 persoane, iar conform datelor privind consumul de pâine și produse de panificație, pentru a satisface necesarul populației din Bihor, care este de 86.400 tone făină, este nevoie de o producție de 120. 000 tone de grâu. Producția de grâu obținută în județul Bihor, în ultimul an calendaristic, a fost de 195.000 tone, fapt ce duce la concluzia că județul nostru poate să asigure necesarul consumului de pâine și produse de panificație pentru toți locuitorii săi

În ceea ce privește potențialul producției de floarea soarelui, acesta este de 87. 500 tone, iar producția obținută în ultimul an calendaristic a fost doar de 42.262 tone din cauza fenomenelor meteorologice ce au intervenit în decursul anului.

Datorită faptului că suprafața cultivată cu legume în spații protejate (sere și solarii) este de 184 de hectare, iar în câmp, de 5.500 hectare, se poate asigura  necesarul de legume  a populației județului nostru, producția obținută în ultimul an calendaristic fiind de 95.800 tone, existând tendința ca anumite legume, respectiv: salata, gulii, castraveți, morcovi, ceapă, ardei, conopida, ridichi, fasole verde și varza să apară pe piață din ce în ce mai devreme. „Este un semnal foarte bun și ne dorim ca această ramură a agriculturii să câștige din ce în ce mai mult teren în județul nostru”, sublinia directorul Hodișan.

În ceea ce privește potențialul producției de carne din județul Bihor, putem să spunem că se poate asigura necesarul pentru toți locuitorii din județ cu mențiunea că ar fi fost extraordinar să  existe pe raza județului nostru unități de abatorizare pentru toate speciile de animale.

Concluzionând, directorul executiv al Direcției pentru Agricultură Bihor, dr.ing. Nicolae Hodișan consideră că agricultura a adus și va aduce o contribuție deosebită atât la creșterea economiei județului Bihor, cât și la asigurarea necesarului de produse agricole ale populației.

Pâinea cea de toate zilele

Vedeta din agricultura Bihorului din acest an este porumbul, cultivat în special pentru furaje și pentru fabricile de alcool. Însă, pe cele trei sferturi din terenurile arabile ale județului câte au fost cultivate, un loc important îl ocupă în continuare cultura de grâu. În 2013, fermierii bihoreni estimează o producție record de 7.200-8.000 de tone la hectar. Cotația minimă tranzacționată la Bursa din Chicago la finele lunii trecute era de 251,73 de dolari/ tona de grâu. Luând în calcul producția obținută anul trecut (195.000 tone), la prețul minim de pe bursă, rezultă că județul a încasat aproape 50 de milioane de dolari, numai din grâu.

Potrivit registrului exploatațiilor agricole înregistrate în anul 2013, în fruntea topului celor mai mari cultivatori de cereale din Bihor se află SC Patrol Service SRL din Cihei, controlată de familia lui Ioan Cuc, administratori ai peste 6.000 de hectare de teren agricol.

Pe locul secund se situează Dan Corbuț, patronul SC Agroind Cauaceu SRL, unul dintre cei mai activi fermieri ai județului, cu o suprafață cultivată de circa 3.000 de ha.

Dacă Bihorul nu și-ar fi abandonat faimoasa fabrică de ulei din Oradea, am fi putut intra în concurență cu Rusia și Ucraina, cei mai mari exportatori de ulei de floarea soarelui și de rapiță. Jumătate din producția acestor țări merge către țările hiperpopulate și mari importatoare precum India și China.

Potrivit Grain Ukraine și Economist Intelligence Unit, prețul maxim la care uleiul de floarea soarelui și cel de rapiță va ajunge pe piața internațională va fi între 1.100, respectiv 1.200 USD pe tonă, la acest nivel blocându-se din pricina atractivității mai mari a uleiului de palmier deja utilizat pe scară largă în industria alimentară la nivel global și în consumul casnic din țările emergente.

Trufandale de Bihor

Recolta obținută de pe cele peste 5.500 de hectare de legume a fost atât de bogată,  încât ar fi trebuit să salveze PIB-ul Bihorului. În realitate – din lipsa unei rețele de preluare, colectare și desfacere organizate – legumicultorii bihoreni vând an de an în pierdere, iar piețele rămân iarăși pline de legume din import, fără gust și cu aspect cauciucat.

Prețul en-gros al cultivatorului este de 60 de bani/ kilogramul de roșii, spre exemplu, în această perioadă. Însă, între el și consumator intervine cartelul intermediarilor care fac jocurile. În timp ce producătorul se zbate să-și vândă marfa ca să nu i se strice, vânzătorul la tarabă afișează un preț european de 2-3 lei. Supermarketurile au învățat lecția economiei de piață: marfă puțină - profit sigur. Niciodată nu-și încarcă rafturile cu tone de legume ca să nu fie nevoite să-și scadă singure prețurile.

Din păcate, pe piața legumelor din Bihor există două lumi paralele: cea a cumpărătorului grăbit și furios pe prețuri și cea a producătorului, zdrobit de propria-i concurență și neputință. Atât de bine s-a împământenit acest cartel al intermediarilor încât, chiar dacă și-ar face timp, cultivatorul bihorean de legume nu ar mai încăpea pe piață.

Carne și ouă pentru toți orășenii

În cele opt ferme private de suine înregistrate la DA Bihor cresc 40.206 capete de porci. Dintre acestea, mai bine de jumătate din efective sunt deținute de grupul Nutrientul Palota. Dacă luăm în calcul perioada de îngrășare care este de 125 de zile, adică perioada necesară atingerii greutății de 105 kg, o zi pentru depopulare-livrare și încă cinci zile pentru dezinfecție, observăm că durata unui ciclu de producție este de 131 de zile. Într-un an, într-o fermă sunt crescute două serii de porci. Potrivit datelor ultimului recensământ al populației, în Oradea trăiesc la ora actuală 196.400 de cetățeni. Asta înseamnă că fiecărui orădean i-ar putea reveni anual aproape 43 de kilograme de carne de porc.

Numărul puilor de carne crescuți într-un an în alte opt ferme din Bihor depășește trei milioane de capete. Numai în grupul Nutrientul Palota sunt crescuți 200.000 de pui pe serie. Perioada de creștere și îngrășare a puilor la peste două kilograme este de 42 de zile. Ori, cum fiecare fermă merge cu câte șase serii pe an, rezultă că fiecare bihorean ar putea beneficia anual de câte 12 kilograme de pui. Mai mult, de la cele 281.000 de găini ouătoare existente în fermele bihorene de profil, toată populația din mediul urban a județului ar putea mânca cel puțin două ouă proaspete pe zi, iar cele 21 de ferme de bovine ar putea asigura porția zilnică de lapte pentru toți școlarii județului.

Urmărind rezultatele obținute în agricultura județului se ridică firesc întrebarea: Ce-i lipsește totuși Bihorului? În nici un caz mâncarea, nici voința țăranului și nici forța de muncă calificată. Poate, o clasă politică mai aplecată către nevoile cetățeanului.

(iulie 2013)

Autor: MARIANA GAVRILĂ