Tulca, moții și gazele de șist

O zi normală de lucru din luna martie a anului 2013

„Uniți, salvăm Munții Apuseni!”, „Uniți, salvăm întreaga Românie!”, scanda un grup de tineri coborâți din creierul munților pe ulițele satului Tulca din Bihor. „Am venit în comuna dumneavoastră pentru că știm ce vi se pregătește”, le-a spus sătenilor un reprezentant al moților. „În veci n-o să fim noi ca moții. Ăștia sunt uniți, mă”, concluziona un localnic, mai hâtru.

În așteptarea moților, în fața căminului cultural, doi pensionari încinseseră o dispută pe tema controversatelor exploatări ale gazelor de șist. Câțiva priveau de pe margine, nu se băgau.

- Mă, ăștia vor să bage țăranul în față, ca-n 1907, zise Petre Lucaciu.

- Care ăștia, mă?, întrebă Gheorghe Iovan.

- Protestatarii ăștia. Ei nu vor să progreseze țara asta.

- Mă, tu ești limpede la cap? Habar n-ai despre ce vorbești, spuse Gheorghe privindu-l cu încruntare.

- Da’ tu de unde știi că nu-i așa? Ce, ești specialist?, continuă Petre.

- Nu trebuie să fii mare specialist să-ți dai seama că aici e o problemă foarte gravă. E atât de gravă încât nici nu ne dăm seama ce se întâmplă de fapt cu noi, răspunse Gheorghe.

- Eu merg pe mâna specialiștilor. Dacă ei spun că nu-i nici un pericol atunci înseamnă că nu-i. Eu nu mă pun în calea progresului, așa să știi, replică Petre cu un aer de superioritate.

- Ba, eu mă opun, zise Gheorghe cu voce molcomă.Mă opun, mă, că ăsta numa’ progres nu se poate numi. Ăsta-i regres. Eu sunt om bătrân, da’ ce fac guvernanții ăștia acuma n-a făcut niciun Guvern din istora acestei țări. Ne-a dat Bunul Dumnezeu un pământ bun care să ne ajute să trăim de pe urma lui și vin guvernanții români să ne spună să-i lăsăm pe alții să ni-l prăduiască. Tare puțină credință-n Dumnezeu trebuie să aibă în sufletul lor. Ce vor ei să facă are consecințe grave pe un termen foarte lung, vor suferi și copiii copiilor noștri, mai spuse Gheorghe cu tristețe.

- Petre vorbește ușor că n-are o palmă de pământ. Ce-i pasă lui, stă toată ziua și face politică la birt. Gheorghe are nouă hectare și-i mulțumește lui Dumnezeu în fiecare zi că i-a rămas băiatul acasă și muncește pământul, n-a luat drumul pribegiei ca alții de vârsta lui, mă lămurește un localnic din grupul de asistenți.

Discuțiile încetară la sosirea senatorului liberal Valeriu Boieriu, a primarilor din comunele Tinca și Mădăras și a viceprimarului din Avram Iancu.

„Când am plecat de acasă, m-a întrebat mama unde mă duc?” - intră în vorbă senatorul Boieriu. „Mă duc să mă întâlnesc cu oamenii din Tulca, i-am spus. Și ce faceți acolo?, m-a întrebat. Păi, în prima fază o să ne legăm cu lanțurile de zidurile căminului cultural, apoi o să vină jandarmii să ne bată, i-am explicat. Bine atunci, du-te să nu întârzii, mi-a spus mama”.

„Jandarmii nu mai bat, domnu’ senator”, se prinse un sătean în gluma parlamentarului.

„Nu?”, întrebă acesta mirat.

„Nu. Mai nou, jandarmii te conving”, răspunse localnicul.

„Sunteți sigur că oaspeții din Câmpeni nu vor face mare deranj?”, îl întrebă primarul din Tulca, vizibil preocupat, pe unul din organizatorii evenimentului. „Nu, domnule primar. V-am mai spus, invitații noștri sunt oameni civilizați”, veni răspunsul liniștitor.

Moții

În jurul orei 15 și 30, două autocare opriră în fața căminului cultural. Nu coborî nimeni. Polițiștii le explicară șoferilor să meargă să întoarcă și să parcheze mai spre capătul uliței, unde era spațiul mai larg. În scurt timp, 99 de tineri moți, cu fulare tricolore la gât, pancarte și steaguri străbăteau pe jos ulița principală scandând: „Uniți, salvăm Munții Apuseni!”, „Uniți, salvăm întreaga Românie!”. Cuvintele lor zguduiau satul. „Pe mine mă trec fiori reci”, apucă să spună un tânăr localnic emoționat. Moții intrară în sala căminului cultural cântând Imnul lui Iancu. Vizibil surprinși, localnicii s-au ridicat în picioare primindu-i cu aplauze. „Am venit în comuna dumneavoastră pentru că știm ce vi se pregătește”, le spuse sătenilor un reprezentant al moților.

Mai bine de o oră au durat explicațiile cu privire la gazele de șist și la dezastrul pe care-l pot produce exploatările prin metoda fracturării hidraulice. În tot acest timp, niciunul dintre cei peste 200 de localnici, prezenți în sală – oameni de afaceri, profesori, fermieri – nu s-a mișcat de pe scaun. Interesul oamenilor a fost atât de mare încât dacă, vreunuia, din întâmplare, îi suna telefonul, aparatul era rapid închis.

„Știam noi și înainte să vină dânșii ce riscuri presupun aceste exploatări. Pânza freatică ar fi afectată major. Noi avem fântâni arteziene și pe pășune de la care alimentăm cu apă și municipiul Salonta. Cunoaștem desigur și alte riscuri. Noi nu suntem de acord. Asta este foarte clar. Așa cum nu sunt nici comunele învecinate, ai căror primari au fost prezenți azi la această informare”, mi-a precizat primarul din Tulca, Ioan Bulzan, la finalul întâlnirii.

Există alternative

„Eu provin dintr-o familie care trăiește de pe urma agriculturii și un agricultor responsabil nu poate accepta această situație. Pentru că agricultura poate să genereze gaze și pe baza biocombustibililor. Deci, eu sunt, din start, împotrivă. Pentru că este un mod neconvențional. Există și alte forme de suport energetic pentru economia românească și orice fermier poate să participe la o soluție alternativă pe baza biocombustibililor. Ceea ce presupun ei că exploatează poate să genereze și producția agricolă, însă fără efecte de mediu și nu pune presiune pe siguranța populației”, îmi explică inginerul agronom Octavian Avrămuț, localnic din Tulca.

Inginerul consideră că economia României produce suficientă energie încât să nu fie nevoie de aceste surse periculoase. În opinia sa, se mizează foarte mult pe necunoașterea și slaba implicare a populației în decizia de a se opune.

„Nu există studiu de impact pentru acest lucru și nu există argumente macroeconomice. După atâția ani de politică nesigură și diversitate de opinii, ar trebui să existe o poziție guvernamentală solidă”, a mai precizat inginerul.

Dezbaterea din comuna Tulca pe tema gazelor de șist a fost organizată de ONG-ul Academia Civică Bihor. Reprezentanții organizației și-au propus să informeze sătenii despre exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice. În Perimetrul petrolier Tulca, pe o suprafață de aproximativ 1.000 de kilometri pătrați, firma Clara Petroleum Ltd., intenționează să exploateze gaze de șist.

Cine este Clara Petroleum Ltd

Firma Clara Petroleum Ltd. a fost înființată pe 16 decembrie 2008 în Geater London, Marea Britanie. Are ca obiect de activitate extracția petrolului brut și a gazelor naturale. Toate celelalte date despre firmă sunt ținute secrete, „din motive de securitate”, se precizează pe site-ul firmei.

Clara Petroleum Ltd. a primit licență de explorare, dezvoltare și exploatare în perimetrul EX-4 Tulca pe 4 decembrie 2012, când Guvernul român, condus de Victor Ponta, a semnat astfel de licențe cu cinci companii străine.

Partea de vest a județului Bihor a fost adjudecată de compania canadiană East West Petroleum – perimetrul EX-2 Tria și Clara Petrolem pentru zona Tulca. Ulterior, canadienii de la East-West Petroleun au intrat în parteneriat cu rușii de la Gazprom Neft care, prin firma NIS Petrol, se vor ocupa de prima fază a lucrărilor, explorarea și dezvoltarea perimetrului Tria.

Acordurile au fost încheiate în conformitate cu Legea petrolului numărul 238 din anul 2004, lege care nu face distincție între resurse convenționale și cele neconvenționale. Harta întocmită de Agenția Națională pentru Resurse Minerale arată că toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt cuprinse în perimetrele de exploatare acordate de Guvern la 26 companii străine. Prevederile contractelor nu sunt făcute publice. Conținutul lor este la fel de secret ca și componența substanțelor folosite de companiile străine în exploatarea gazelor de șist.

Vestul României pe mâna unui broker din Vancouver

Câmpia de Vest a României a fost amanetată unui afacerist de brokeraj din Vancouver, Canada. Conform propriului CV, David Sidoo, fost fotbalist din Liga Națională până în 1988, cotat ca un broker canadian de top, a ajuns la conducerea East West Petroleum în 2010, anul de înființare a firmei.

East West Petroleum este o sucursală a companiei Avere Energy Inc. din Statele Unite ale Americii. Potrivit site-ului companiei, „Avere Energy Inc. este o companie de explorare și extracție a resurselor neconvenționale de gaze naturale, cum ar fi gazul de șist”. Avere Energy este o firmă activă în explorarea, evaluarea și găsirea oportunităților de afaceri pentru gazele neconvenționale din America de Nord.

Din consiliul de administrație al East West Petroleum face parte și un expert în gazele de șist. R. Marc Bustin, consultant tehnic, are peste 30 de ani de experiență în explorarea și exploatarea gazelor neconvenționale, în cercetare și consultanță

Obiectivul nou înființatei firme, East West Petroleum, este să găsească surse de gaze de șist în țări care întrunesc trei condiții principale: nu pun piedici din punct de vedere politic, facilitățile fiscale sunt atractive și resursele exploatate pot fi ușor și rapid comercializate.

În cei trei ani de activitate, East West Petroleum a găsit patru state care au îndeplinit condițiile cerute: Noua Zeelandă, România, Maroc și India.

„East West a achiziționat patru concesiuni de explorare. Cele patru blocuri, EX-2 Tria, EX-3 Băile Felix, EX-7 Periam și EX-8 Biled acoperă un milion de acri (adică peste patru sute de mii de hectare) în sectorul românesc din regiunea panonică, bazinul de vest al României”, comunică firma canadiană pe site-ul său.

În Noua Zeelandă, Maroc și India, canadienii lucrează cu companiile autohtone de profil, numai în România îi are ca parteneri de afaceri tocmai pe cei față de care premierul român declară că vrea să devină independent. Conform înțelegerii dintre East West Petroleum și Gazprom Neft din Rusia, în prima fază, rușii, prin sucursala NIS Petrol din Serbia, fac prospecțiuni geologice, verifică zona din punct de vedere seismic și vor monta 12 sonde în termen de doi ani. În faza a doua, canadienii preiau frâiele afacerii și vor face ce știu ei mai bine, adică trec la exploatarea gazelor de șist.

Prin urmare, Guvernul României a dat toată zona de câmpie a Bihorului, cea mai productivă din punct de vedere agricol, pe mâna afaceriștilor ruso-canadieni ca s-o scormonească, să caute acest zăcământ controversat care ar sta îngropat la vreo doi kilometri sub terenurile agricole și gospodăriile țărănești, sub pânza freatică. În Canada, firma nu are activitate de exploatare, iar în America, la compania mamă acasă, gazele de șist au fost interzise în jumătate din cele 51 de state componente și asta în condițiile în care trei sferturi din teritoriul SUA este încă format din terenuri neamenajate sau ferme și nu există localități compacte așa cum sunt ale noastre.

La noi, mai bine de jumătate din populația Bihorului trăiește în satele ale căror terenuri au fost concesionate, în mare taină, căutătorilor de gaze. Afectate de această tehnologie de exploatare extrem de periculoasă vor fi trei orașe și peste 30 de localități.

De exemplu, în zona perimetrului Tria: Paleu, Biharia, Cetariu, Sălard, Sârbi, Ciuhoi, Derna, Popești, Spinuș, Chișlaz, Tăuteu, Săcueni, Diosig și Brusturi.

Perimetrul Băile Felix cuprinde: Sânmartin, Oșorhei, Nojorid, Gepiu, Cefa, Sânnicolau Român, Toboliu, Girișu de Criș, Sântandrei, Oradea, Aleșd, Lugașu de Jos, Vârciorog, Țețchea, Tileagd, Ineu, Săcădat, Copăcel, Hidișelu de Sus, Drăgești și Lăzăreni, Tulca, Ceica, Holod și continuă până la granița cu județul Arad.

Ce înseamnă fracturare hidraulică

Până acum, în România nu s-a auzit de existența gazelor de șist, nu s-a extras nici măcar experimental. Nu există specialiști români care să cunoască tehnologia de exploatare altfel decât din prezentările celor care au studiat-o deja.

Specialiștii străini spun că fracturarea hidraulică este singura metodă de extragere a gazelor de șist în acest moment. Metoda combină forajul săpat vertical, și apoi în plan orizontal, ajungând la adâncimi de până la 3-6 km. Rocile sunt fracturate artificial, fapt ce poate cauza sau antrena cutremure. Sute de mașini de tonaj mare sunt folosite pentru fiecare foraj.

Sub o presiune imensă (peste 1000 atm) milioane de litri de apă sunt utilizate la fiecare foraj (cantitățile diferă de la o companie la alta și de la un zăcământ la altul, în funcție de tehnologia utilizată și de caracteristicile geologice ale zăcământului), apa este amestecată cu substanțe chimice toxice și cancerigene (incluzând benzen și etilenă). Conform raportului Impacts of shale gas and shale oil extraction on the environment and on human health al Parlamentului European, datorită secretelor comerciale de care compania exploatatoare se prevalează, compoziția aditivilor folosiți în timpul forărilor nu este făcută publică, dar cercetătorii au identificat peste 750 de asemenea substanțe.

Pe scurt, pagubele cauzate de explorarea și exploatarea gazelor de șist sunt:

• Apă potabilă și ape subterane contaminate;
• Soluri toxice și radioactive;
• Poluarea aerului;
• Cutremure și alunecări de teren;
• Cancer și boli incurabile pentru oameni și animale;
• Distrugerea florei și a faunei, afectarea biodiversității;
• Infrastructură distrusă și poluare fonică;
• Scoaterea din circuit a terenurilor agricole.

Învață să fii înțelept din greșelile altora

Mai multe state din Europa au luat decizii împotriva utilizării metodei fracturării hidraulice. Franța a interzis în vara anului 2011 această activitate, Guvernul și Parlamentul bulgar au adoptat măsuri asemănătoare în 2012, Danemarca, Olanda, Cehia și Irlanda au instituit moratorii, în Germania de asemenea, în landul Renania de Nord-Westfalia. În Marea Britanie, ca urmare a seismelor produse la Blackpool datorită folosirii acestei metode de fracturare hidraulică, activitatea de explorare a fost un timp suspendată. Numeroase state din SUA au impus moratorii (Virginia, New Jersey, Ohio, New York), iar în altele, precum Vermont, este total interzisă. Statele americane care au permis exploatarea gazelor de șist au început să regrete. În 2012, statul Texas a colectat impozite în valoare de 3,6 miliarde de dolari de pe urma petrolului și gazului produs pe teritoriul său (atât de la sonde convenționale cât și de la cele care operează în zăcămintele de șist). În același an, însă, Departamentul de Transporturi al statului Texas a estimat că pagubele provocate drumurilor de către operațiunile de foraj se ridică la 4 miliarde de dolari. La ora actuală, în Pennsylvania, statul se confruntă cu un val uriaș de contestații venite de la populație datorită contaminări și lipsei apei potabile.

Dezastrele ecologice și cu efecte grave asupra sănătății oamenilor pe care le lasă în urmă exploatările gazelor prin metoda fracturării hidraulice se pot vedea în Ecuador, Brazilia, Nigeria și Kazahstan. Potrivit site-ului chevrontoxico.com, pe 15 februarie 2011, un tribunal din Ecuador a condamnat Chevron la plata a 9 miliarde de dolari, ca urmare a dezastrului provocat între 1972 și 1992 de compania americană.

Tribunalul a decis că Chevron se face vinovată atât de pierderile uriașe provocate băștinașilor prin distrugerea recoltelor agricole și moartea animalelor din ferme, cât și creșterea ratei de mortalitate prin cancer în zonele în care Chevron și-a desfășurat activitatea.

De ce se continuă goana după gazele de șist?

Una din explicații este cea a jocurilor de pe bursă, un „nou boom” în care jucătorii la bursă încă mai investesc. Însă, în America, marile câștiguri au venit nu din vânzarea gazului de șist, ci din operațiuni speculative adiacente, cum ar fi vânzarea contractelor de concesiune a terenurilor. Printr-un lobby intens și un „mic” sprijin acordat de vicepreședintele american Dick Cheney în timpul administrației George W. Bush (2001-2009), companiile de exploatare prin fracturare hidraulică au obținut o derogare de la legea federală care veghează asupra calității apei de băut (Clean Water Act). Cu actul obținut, afaceriștii în petrol și gaze nu mai puteau fi obligați să dezvăluie substanțele toxice interzise pe care le foloseau și până atunci prin țările subdezvoltate.

Într-un articol de investigație din New York Times („După boom-ul gazului de șist”, 20 octombrie 2012), doi consultanți financiari, Clifford Krauss și Eric Lipton, au dezvăluit modul în care „finanțarea creatoare a băncilor” i-a forțat pe exploatatorii gazelor prin fracturare hidraulică să tot sape noi sonde chiar dacă fiecare nouă sondă însemna pentru ei o pierdere financiară. Mânați de la spate de băncile de investiții, exploatatorii sunt obligați să caute în continuare noi teritorii și să foreze într-un ritm frenetic cu un număr din ce în ce mai mare de sonde pentru a-și putea vinde acțiunile la companiile supracotate la bursă.

Majoritatea analiștilor independenți consideră că, începând cu 2017, exploatarea gazelor de șist din SUA va intra într-un rapid și ireversibil declin. „Revoluția gazului de șist” se va încheia probabil la fel de brusc precum a început. Dezastrul ecologic, social și economic lăsat în urma ei este deja o certitudine.

Avertisment pentru Europa

Pentru prima dată, oamenii de știință americani au prelevat probe și au făcut analize la depozitele de deșeuri rămase în urma extracțiilor gazelor de șist. Ei au constatat niveluri periculoase de radioactivitate și salinitate a deșeurilor cu consecințe extrem de grave asupra apei potabile. În cazul în care Marea Britanie vrea să urmeze pașii „revoluției gazelor de șist din SUA”, atunci ar trebui să-și ia toate măsurile de siguranță, avertizează cercetătorii americani. Profesorul Avner Vengosh, unul dintre autorii studiului publicat în Environmental Science & Technology, spune că nivelul radiului, spre exemplu, în probele colectate a fost de 200 de ori mai mare în apele din avalul exploatației decât probele prelevate în amonte. În iulie anul trecut, o companie de tratament din statul New York, a pledat vinovat pentru falsificarea mai mult de 3.000 de teste de apă.

Ultimele descoperiri în domeniu atestă faptul că Marea Britanie deține cel mai mare zăcământ de gaze de șist din Europa. Însă, în urma cutremurului din Blackpool provocat de exploatarea gazelor prin metoda fracturării hidraulice, Guvernul din Marea Britanie a decis, la sfârșitul anului 2012, interzicerea extracției zăcământului din regiune.

Alternativă la gazele de șist

Toate guvernele din statele industrializate ale lumii investesc masiv în industria energiei regenerabile - energia solară, energia vântului, hidroenergia, biomasă, pila fotovoltaică etc., numai Guvernul de la București pare nerăbdător să preia ștafeta dezastrului de la speculanții americani de pe bursă.

La nivel global s-a pornit o adevărată cursă pentru valorificarea beneficiilor energiei verzi. Soarele este considerat cea mai importantă sursă de energie pentru Pământ. Oamenii de știință estimează că dacă s-ar reuși captarea întregii energii solare ce ajunge pe pământ timp de o oră s-ar satisface necesarul energetic global pentru cel puțin un an.

Energia solară este emisă sub formă de radiații și este disponibilă în cantități imense, practic inepuizabile. În viitorul apropiat industria energiei regenerabile va fi cea mai importantă și performantă ramură economică a Mileniului 3.

Guvernanții români merg pe invers

Când se pune problema dezvoltării curate a țării, fără nici un aranjament pe sub masă, guvernanții români merg exact invers față de trendul european și global. Ca parte a Uniunii Europene, România și-a asumat obiectivele de reducere a consumului de energie clasică și de creștere a utilizării energiei regenerabile.

Cu toate astea, prima lege a energiei regenerabile a fost publicată în 2008 și a trebuit să mai treacă încă trei ani până să apară și normele de aplicare. În 2013, în timp ce americanii de la compania Chevron primeau acordul Guvernului să scoată gaze de șist din toate câmpiile mănoase ale patriei, prim-ministrul Victor Ponta semna o lege prin care interzicea amplasarea panourilor fotovoltaice pe terenurile agricole, fără nici o explicație serioasă. În Spania, spre exemplu, se cultivă căpșuni sub aceste parcuri solare pentru că există un climat de umbră foarte favorabil dezvoltării fructului, cules, de ani buni, cu precădere de conaționalii noștri.

Spre deosebire de celelalte state europene, în România, Guvernul nu are nici un proiect de investiții în producția de energie regenerabilă cu toate că experții spun că există o rată de profitabilitate foarte mare și o durată de amortizare de aproximativ cinci ani. Statul a sprijinit acest domeniu prin sistemul de certificate verzi, măsura impusă de UE, prin care companiile care produc energie alternativă primeau gratuit un număr de certificate verzi. În urma unei campanii furibunde împotriva acestei forme de sprijin, acuzată că ar fi principala cauză a prețului scump al energiei electrice pe care populația este nevoită să-l plătească - de la întâi iulie 2012, Guvernul a redus la jumătate numărul certificatelor acordate la toate parcurile eoliene, panouri solare sau microhidrocentrale. Însă prețul energiei electrice tot nu a scăzut, nici la consumatorii casnici, nici la consumatorii industriali, ci urmează să crească, în acest an cu 5%, susțin specialiștii, iar în 2015 cu încă 10%.

Prețul curentului, crescut artificial

După cum se poate constata, nu valoarea certificatele verzi au umflat facturile la curentul electric, ci interesul cartelului mafiot al „băieților deștepți” din energie. Multe dintre centralele naționale produc energie ieftină, dar Compania Națională de Electricitate o cumpără scump din cauza unor contracte încheiate cu „deștepții” în anii precedenți. „Hidroelectrica, dacă este o companie care produce energie atât de ieftină, de ce nu reușește să fie profitabilă?”, a fost întrebat recent ministrul economiei Constantin Niță. „Din cauza managementului prost și a contractelor încheiate cu «băieții deștepți», dar în primul rând din cauza investițiilor extrem de nerentabile. Hidroelectrica a cheltuit miliarde de euro pe investiții care nu produc nici un cent”, a răspuns acesta într-un interviu acordat cotidianului România Libera.

„Băieții deștepți” țin producția de energie sub control, adică produc doar atât câte este nevoie pentru a nu fi nevoiți să scadă prețurile la facturi. Spre exemplu, pe data de 3 ianuarie 2013, ora 18 și 14 minute, producția era de 8442 MW, iar consumul se situa la 7599 MW. Tehnica este simplă, spun sursele noastre, când se înregistrează o producție prea mare, câte o centrală este băgată în „revizie tehnică” până se echilibrează balanța.

Energia verde, amenințare la adresa „băieților deștepți”

La nivelul Executivului român au fost întocmite hărți și a fost elaborat un raport, documentat de specialiști la fața locului, cu toate zonele de interes (areale) din țara noastră cu potențial de dezvoltare a energiei regenerabile. Băile Felix ocupă primul loc pe harta geotermală a României; Câmpia de Vest se situează pe locul doi după Dobrogea în privința aplicațiilor electroenergetice ale energiei solare în țara noastră, iar cele trei Crișuri sunt pe un loc fruntaș la capitolul microhidrocentrale cu potențial de amenajare economic. Concluzia raportului este că în România există un potențial uriaș de energie verde.

De ce nu-l pune Guvernul în valoare? Pentru că lovește în interesele cartelului mafiot din energie, mărturisesc sursele noastre. Dacă există o alternativă la sistemul clasic, „băieții deștepți din energie” pierd controlul, pierd exclusivitatea. Deja fac presiuni asupra Autorității Naționale de Resurse Electrice pentru a decupla de la Sistemul Energetic Național centralele eoliene din Dobrogea, cerând totodată reducerea drastică a autorizațiilor și licențelor eliberate investitorilor în energia regenerabilă. Le mai lipsește doar un pretext, o „justificare” similară celei găsite de primul ministru Victor Ponta pentru exploatatorii gazelor de șist americani.

În concluzie:

În două decenii și jumătate România a ajuns o țară a nimănui. Un loc în care poți să distrugi și să furi orice fără ca cineva să dea socoteală vreodată. Industria a fost pusă la pământ, pădurile au fost rase câte trei hectare pe oră și în tot acest timp, avizi de căpătuială și siguri de imunitate, indivizi din clica politică infiltrați în diversele structuri de conducere ale statului se susțin la putere unii pe alții, cu un singur gând: să se îmbogățească.

Problema „dezvoltării” țării apare pe buzele politicienilor români doar atunci când „dezvoltarea” gravitează în jurul unor învârteli mai mici sau mai mari care le umflă buzunarele. Se pare că în 2013 „dezvoltare” înseamnă exclusiv cianurarea și fracturarea hidraulică a României. De îndată ce va dispărea puterea infracțională care susține astfel de proiecte distructive, va dispărea brusc și modelul extractiv de dezvoltare.

Gazele de șist sunt tema cea mai actuală și urmărită cu un interes ieșit din comun de către actualii guvernanți. „Este o decizie politică. Pentru noi nu este numai o problemă strict economică, este problema de a fi independenți din punct de vedere energetic față de Rusia”, declara premierul român, Victor Ponta, după ce a pus în mâna speculanților americani de pe bursă și a brokerilor canadieni tot potențialul agricol al țării noastre. Pentru a îndeplini dorința primului ministru, rușii au fost primi care au ajuns în vestul României să caute petrol și gaze.

„Nici în 44 când au venit trupele sovietice, România n-a fost într-o situație mai gravă decât este acum”, a declarat recent academicianul Dinu C. Giurescu, la un post de televiziune.

„O țară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituțiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învățământului, distrugerea sistemului public de sănătate și pierderea celui propriu de asigurări, cât și prin „conlucrarea” tuturor acestor factori. Este cazul României.

După decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90 la sută din industria românească, odată cu reducerea masivă a producției meșteșugărești, în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignorați de forurile de decizie. În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor minerale și energetice, însoțită de afirmația – nedemonstrată – a independenței energetice a țării!

Cu ce rămân cetățenii acestei țări în urma acestui val de explorări-exploatări??? După contractele aflate în lucru, cu foarte puțin și, în plus, la cheremul celor care efectuează forajele. Adio, independență energetică!”, a spus istoricul român.

(martie 2013)

Acest tip de subiecte au apărut în publicația Fermierul bihorean în edițiile din anul 2013.

Autor: MARIANA GAVRILĂ