Energia soarelui vs gazele de șist

În două decenii și jumătate România a ajuns o țară a nimănui. Un loc în care poți să distrugi și să furi orice fără ca cineva să dea socoteală vreodată. Industria a fost pusă la pământ, pădurile au fost rase câte trei hectare pe oră și în tot acest timp, avizi de căpătuială și siguri de imunitate, indivizi din clica politică infiltrați în diversele structuri de conducere ale statului se susțin la putere unii pe alții, cu un singur gând: să se îmbogățească.

Problema „dezvoltării” țării apare pe buzele politicienilor români doar atunci când „dezvoltarea” gravitează în jurul unor învârteli mai mici sau mai mari care le umflă buzunarele. Se pare că în prezent „dezvoltare” înseamnă exclusiv cianurarea și fracturarea hidraulică a României. De îndată ce va dispărea puterea infracțională care susține astfel de proiecte distructive, va dispărea brusc și modelul extractiv de dezvoltare.

Gazele de șist sunt tema cea mai actuală și urmărită cu un interes ieșit din comun de către actualii guvernanți. „Este o decizie politică. Pentru noi nu este numai o problemă strict economică, este problema de a fi independenți din punct de vedere energetic față de Rusia”, declara premierul român după ce a pus în mâna speculanților americani de pe bursă și a brokerilor canadieni tot potențialul agricol al țării noastre. Pentru a îndeplini dorința primului ministru, rușii au fost primi care au ajuns în vestul României să caute petrol și gaze.

Vestul României pe mâna unui broker din Vancouver

Câmpia de Vest a României a fost amanetată unui afacerist de brokeraj din Vancouver, Canada. Conform propriului CV, David Sidoo, fost fotbalist din Liga Națională până în 1988, cotat ca un broker canadian de top, a ajuns la conducerea East West Petroleum în 2010, anul de înființare a firmei. East West Petroleum este o sucursală a companiei Avere Energy Inc. din Statele Unite ale Americii. Potrivit site-ului companiei, „Avere Energy Inc. este o companie de explorare și extracție a resurselor neconvenționale de gaze naturale, cum ar fi gazul de șist”. Avere este o firmă activă în explorarea, evaluarea și găsirea oportunităților de afaceri pentru gazele neconvenționale din America de Nord.

Din consiliul de administrație al East West Petroleum face parte și un expert în gazele de șist. R. Marc Bustin, consultant tehnic, are peste 30 de ani de experiență în explorarea și exploatarea gazelor neconvenționale, în cercetare și consultanță

Obiectivul nou înființatei firme, East West Petroleum, este să găsească surse de gaze de șist în țări care întrunesc trei condiții principale: nu pun piedici din punct de vedere politic, facilitățile fiscale sunt atractive și resursele exploatate pot fi ușor și rapid comercializate.

În cei trei ani de activitate, East West Petroleum a găsit patru state care au îndeplinit condițiile cerute: Noua Zeelandă, România, Maroc și India.

„East West a achiziționat patru concesiuni de explorare. Cele patru blocuri, EX-2 Tria, EX-3 Băile Felix, EX-7 Periam și EX-8 Biled acoperă 1.000.000 acri (404.700 ha n.r) în sectorul românesc din regiunea panonică, bazinul de vest al României”, comunică firma canadiană pe site-ul său.

În Noua Zeelandă, Maroc și India, canadienii lucrează cu companiile autohtone de profil, numai în România îi are ca parteneri de afaceri tocmai pe cei față de care premierul român declară că vrea să devină independent. Conform înțelegerii dintre East West Petroleum și Gazprom Neft din Rusia, în prima fază, rușii, prin sucursala NIS Petrol din Serbia, fac prospecțiuni geologice, verifică zona din punct de vedere seismic și vor monta 12 sonde în termen de doi ani. În faza a doua, canadienii preiau frâiele afacerii și vor face ce știu ei mai bine, adică trec la exploatarea gazelor de șist.

Guvernul a dat toată zona de câmpie a Bihorului, cea mai productivă din punct de vedere agricol, pe mâna afaceriștilor ruso-canadieni ca s-o scormonească, să caute acest zăcământ controversat care ar sta îngropat la vreo doi kilometri sub terenurile agricole și gospodăriile țărănești, sub pânza freatică. În Canada, firma nu are activitate de exploatare, iar în America, la compania mamă acasă, gazele de șist au fost interzise în jumătate din cele 51 de state componente și asta în condițiile în care trei sferturi din teritoriul SUA este încă format din terenuri neamenajate sau ferme și nu există localități compacte așa cum sunt ale noastre.

La noi, mai bine de jumătate din populația Bihorului trăiește în satele ale căror terenuri au fost concesionate, în mare taină, căutătorilor de gaze. Afectate de această tehnologie de exploatare extrem de periculoasă vor fi trei orașe și peste 30 de localități. În zona perimetrului Tria: Paleu, Biharia, Cetariu, Sălard, Sârbi, Ciuhoi, Derna, Popești, Spinuș, Chișlaz, Tăuteu, Săcueni, Diosig și Brusturi.

Perimetrul Băile Felix cuprinde: Sânmartin, Oșorhei, Nojorid, Gepiu, Cefa, Sânnicolau Român, Toboliu, Girișu de Criș, Sântandrei, Oradea, Aleșd, Lugașu de Jos, Vârciorog, Țețchea, Tileagd, Ineu, Săcădat, Copăcel, Hidișelu de Sus, Drăgești și Lăzăreni, Tulca, Ceica, Holod și continuă până la granița cu județul Arad.

Ce înseamnă fracturare hidraulică

Până acum, în România nu s-a auzit de existența gazelor de șist, nu s-a extras nici măcar experimental. Nu există specialiști români care să cunoască tehnologia de exploatare altfel decât din prezentările celor care au studiat-o deja.

Specialiștii străini spun că fracturarea hidraulică este singura metodă de extragere a gazelor de șist în acest moment. Metoda combină forajul săpat vertical, și apoi în plan orizontal, ajungând la adâncimi de până la 3-6 km. Rocile sunt fracturate artificial, fapt ce poate cauza sau antrena seisme. Sute de mașini de tonaj mare sunt folosite pentru fiecare foraj.

Sub o presiune imensă (peste 1000 atm) milioane de litri de apă sunt utilizate la fiecare foraj (cantitățile diferă de la o companie la alta și de la un zăcământ la altul, în funcție de tehnologia utilizată și de caracteristicile geologice ale zăcământului), apa este amestecată cu substanțe chimice toxice și cancerigene (incluzând benzen și etilenă). Conform raportului Impacts of shale gas and shale oil extraction on the environment and on human health al Parlamentului European, datorită secretelor comericale de care compania exploatatoare se prevalează, compoziția aditivilor folosiți în timpul forărilor nu este făcută publică, dar cercetătorii au identificat peste 750 de asemenea substanțe.

Pe scurt, pagubele cauzate de explorarea și exploatarea gazelor de șist sunt:

• Apă potabilă și ape subterane contaminate;
• Soluri toxice și radioactive;
• Poluarea aerului;
• Cutremure și alunecări de teren;
• Cancer și boli incurabile pentru oameni și animale;
• Distrugerea florei și a faunei, afectarea biodiversității;
• Infrastructură distrusă și poluare fonică;
• Scoaterea din circuit a terenurilor agricole.

Învață să fii înțelept din greșelile altora

Mai multe state din Europa au luat decizii împotriva utilizării metodei fracturării hidraulice. Franța a interzis în vara anului 2011 această activitate, Guvernul și Parlamentul bulgar au adoptat măsuri asemănătoare în 2012, Danemarca, Olanda, Cehia și Irlanda au instituit moratorii, în Germania de asemenea, în landul Westafalia-Renania de Nord. În Marea Britanie, ca urmare a seismelor produse la Blackpool datorită folosirii acestei metode de fracturare hidraulică, activitatea de explorare a fost un timp suspendată. Numeroase state din SUA au impus moratorii (Virginia, New Jersey, Ohio, New York), iar în altele, precum Vermont, este total interzisă. Statele americane care au permis exploatarea gazelor de șist au început să regrete. În 2012, statul Texas a colectat impozite în valoare de 3,6 miliarde de dolari de pe urma petrolului și gazului produs pe teritoriul său (atât de la sonde convenționale cât și de la cele care operează în zăcămintele de șist). În același an, însă, Departamentul de Transporturi al statului Texas a estimat că pagubele provocate drumurilor de către operațiunile de foraj se ridică la 4 miliarde de dolari. La ora actuală, în Pennsylvania, statul se confruntă cu un val uriaș de contestații venite de la populație datorită contaminări și lipsei apei potabile.

Dezastrele ecologice și cu efecte grave asupra sănătății oamenilor pe care le lasă în urmă exploatările gazelor prin metoda fracturării hidraulice se pot vedea în Ecuador, Brazilia, Nigeria și Kazahstan. Potrivit site-ului www.chevroncontamina.ec/en, pe 15 februarie 2011, un tribunal din Ecuador a condamnat Chevron la plata a 9 miliarde de dolari, ca urmare a dezastrului provocat între 1972 și 1992 de compania americană.

Tribunalul a decis că Chevron se face vinovată atât de pierderile uriașe provocate băștinașilor prin distrugerea recoltelor agricole și moartea animalelor din ferme, cât și creșterea ratei de mortalitate prin cancer în zonele în care Chevron și-a desfășurat activitatea.

De ce se continuă goana după gazele de șist ?

Una din explicații este cea a jocurilor de pe bursă, un „nou boom” în care jucătorii la bursă încă mai investesc. Însă, în America, marile câștiguri au venit nu din vânzarea gazului de șist, ci din operațiuni speculative adiacente, cum ar fi vânzarea contractelor de concesiune a terenurilor. Printr-un lobby intens și un „mic” sprijin acordat de vicepreședintele american Dick Cheney în timpul administrației George W. Bush (2001-2009), companiile de exploatare prin fracturare hidraulică au obținut o derogare de la legea federală care veghează asupra calității apei de băut (Clean Water Act). Cu actul obținut, afaceriștii în petrol și gaze nu mai puteau fi obligați să dezvăluie substanțele toxice interzise pe care le foloseau și până atunci prin țările subdezvoltate.

Într-un articol de investigație din „New York Times”(„După boom-ul gazului de șist”, 20 octombrie 2012), doi consultanți financiari, Clifford Krauss și Eric Lipton, au dezvăluit modul în care „finanțarea creatoare a băncilor” i-a forțat pe exploatatorii gazelor prin fracturare hidraulică să tot sape noi sonde chiar dacă fiecare nouă sondă însemna pentru ei o pierdere financiară. Mânați de la spate de băncile de investiții, exploatatorii sunt obligați să caute în continuare noi teritorii și să foreze într-un ritm frenetic cu un număr din ce în ce mai mare de sonde pentru a-și putea vinde acțiunile la companiile supracotate la bursă

Majoritatea analiștilor independenți consideră că, începând cu 2017, exploatarea gazelor de șist din SUA va intra într-un rapid și ireversibil declin. „Revoluția gazului de șist” se va încheia probabil la fel de brusc precum a început. Dezastrul ecologic, social și economic lăsat în urma ei este deja o certitudine.

Alternativă la gazele de șist

Toate guvernele din statele industrializate ale lumii investesc masiv în industria energiei regenerabile - energia solară, energia vântului, hidroenergia, biomasă, pila fotovoltaică etc, numai Guvernul de la București pare nerăbdător să preia ștafeta dezastrului de la speculanții americani de pe bursă.

La nivel global s-a pornit o adevărată cursă pentru valorificarea beneficiilor energiei verzi. Soarele este considerat cea mai importantă sursă de energie pentru Pământ. Oamenii de știință estimează că dacă s-ar reuși captarea întregii energii solare ce ajunge pe pământ timp de o oră s-ar satisface necesarul energetic global pentru cel puțin un an.
Energia solară este emisă sub formă de radiații și este disponibilă în cantități imense, practic inepuizabile. În viitorul apropiat industria energiei regenerabile va fi cea mai importantă și performantă ramură economică a Mileniului 3.

În următorii 27 ani, Germania, spre exemplu, va cheltui 550 de miliarde de euro pe tehnologii regenerabile precum cele eoliană și solară, cu speranța de a atinge proporția de 80% a energiei din surse regenerabile, până în 2050. Angela Merkel, cancelarul german, a declarat că vrea energie curată în țara sa și că Germania va elimina treptat energia nucleară până în 2022, prin subvenționarea energiei verzi.

Institutul german Fraunhofer pentru Sisteme de Energie Solară, Soitec, CEA-Leti și Centrul Helmholtz din Berlin au anunțat că au atins un nou record mondial pentru conversia luminii solare în energie electrică, folosind o nouă structură de celule solare cu patru straturi (sub-celule). Acest lucru indică faptul că 44,7% din energia spectrului solar, de la ultraviolete până la infraroșu, este transformată în energie electrică. Însă nemții vor să inventeze o tehnologie care să atingă procentul anunțat de cancelarul Merkel - de până la 80%.

În Anglia, Cercetătorii de la Universitatea Northumbria au realizat, în cadrul unui proiect european mai larg, un nou tip de material menit să valorifice energia solară, unul mai puțin costisitor și mai disponibil pe scară largă decât materialele utilizate până în prezent.

Energie solară de pe orbita spațială

Japonezii lucrează și ei la o tehnologie solară inedită. Japonia s-a aflat într-o continuă căutare de noi surse de energie după cutremurul devastator și tsunamiul din martie 2011, care a distrus o mare parte din nord-estul țării și a provocat un colaps la centrala nucleară Fukushima Daiichi.

Agenția Spațială japoneză JAXA dezvoltă un concept revoluționar a cărui menire este de a instala sisteme solare în orbită, pentru a capta lumina soarelui și a o transmite pe Pământ. O serie de oglinzi urmează să fie instalată în orbita geostaționară, să colecteze energia solară și să o transmită apoi la o centrală electrică de pe pământ prin microunde sau raze laser.

„Cea mai mare problemă cu care ne-am confruntat în cadrul proiectului este să dezvoltăm oglinzile, care trebuie să fie incredibil de ușoare, însă există, cu siguranță, o modalitate de a face acest lucru”, spune Katsuto Kisara, inginer și cercetător la JAXA.

China subvenționează, la rându-i, industria energiei regenerabile. Pentru a sprijini energia solară pentru uzul casnic, Grid Corporation China, cea mai mare companie de electricitate a țării, a anunțat încă din octombrie 2012 că va permite fermelor solare mici, cu puteri instalate de cel puțin șase megawați, să fie conectate la rețeaua principală de electricitate. În plus, cercetătorii chinezi au inventat ferestrele utilizate pe post de panouri solare. Cercetătorii de la Universitatea din Shanghai au integrat celule solare într-o fereastră „inteligentă”. Aceste panouri solare pot regla într-un mod inovator transmiterea căldurii, menținând în același timp transparența ferestrei.

Guvernanții români merg pe invers

Când se pune problema dezvotării curate a țării, fără nici un aranjament pe sub masă, guvernanții români merg exact invers față de trendul european și global. Ca parte a Uniunii Europene, România și-a asumat obiectivele de reducere a consumului de energie clasică și de creștere a utilizării energiei regenerabile.

Cu toate astea, prima lege a energiei regenerabile a fost publicată în 2008 și a trebuit să mai treacă încă trei ani până să apară și normele de aplicare. În 2013, în timp ce americanii de la compania Chevron primeau acordul Guvernului să scoată gaze de șist din toate câmpiile mănoase ale patriei, prim-ministrul Ponta semna o lege prin care interzicea amplasarea panourilor fotovoltaice pe terenurile agricole, fără nici o explicație serioasă. În Spania, spre exemplu, se cultivă căpșuni sub aceste parcuri solare pentru că există un climat de umbră foarte favorabil dezvoltării fructului, cules, de ani buni, cu precădere de conaționalii noștri.

Spre deosebire de celelalte state europene, în România, Guvernul nu are nici un proiect de investiții în producția de energie regenerabilă cu toate că experții spun că există o rată de profitabilitate foarte mare și o durată de amortizare de aproximativ cinci ani. Statul a sprijinit acest domeniu prin sistemul de certificate verzi, măsura impusă de UE, prin care companiile care produc energie alternativă primeau gratuit un număr de certificate verzi. În urma unei campanii furibunde împotriva acestei forme de sprijin, acuzată că ar fi principala cauză a prețului scump al energiei electrice pe care populația este nevoită să-l plătească - de la 1 iulie anul trecut, Guvernul a redus la jumătate numărul certificatelor acordate la toate parcurile eoliene, panouri solare sau microhidrocentrale. Însă prețul energiei electrice tot nu a scăzut, nici la consumatorii casnici, nici la consumatorii industriali, ci urmează să crească, în acest an cu 5 %, susțin specialiștii, iar în 2015 cu încă 10 %.

Prețul curentului, crescut artificial

După cum se poate constata, nu valoarea certificatele verzi au umflat facturile la curentul electric, ci interesul cartelului mafiot al „băieților deștepți” din energie. Multe dintre centralele naționale produc energie ieftină, dar Compania Națională de Electricitate o cumpără scump din cauza unor contracte încheiate cu „deștepții” în anii precedenți. „Hidroelectrica, dacă este o companie care produce energie atât de ieftină, de ce nu reușește să fie profitabilă?”, a fost întrebat recent ministrul economiei Constantin Niță. „Din cauza managementului prost și a contractelor încheiate cu „băieții deștepți”, dar în primul rând din cauza investițiilor extrem de nerentabile. Hidroelectrica a cheltuit miliarde de euro pe investiții care nu produc nici un cent”, a răspuns acesta într-un interviu acordat cotidianului România Libera.

„Băieții deștepți” țin producția de energie sub control, adică produc doar atât câte este nevoie pentru a nu fi nevoiți să scadă prețurile la facturi. Spre exemplu, pe data de 3 ianuarie 2014, ora 18:14:48, producția era de 8 442 MW, iar consumul se situa la 7 599 MW. Tehnica este simplă, spun sursele noastre, când se înregistrează o producție prea mare, câte o centrală este băgată în „revizie tehnică” până se echilibrează balanța.

La ora actuală, exportul de energie electrică se situează undeva la 800 de MW/h, nesemnificativ, susține ministrul economiei, față de potențialul uriaș pe care îl are România. N-avem cui vinde, spune oficialul. Bulgaria nu cumpără, că produce și ea, Ucraina nu este interesată, cu Turcia n-am reușit să montăm un cablu de conectare pe sub Marea Neagră, iar cu Ungaria suntem certați. Transelectrica se judecă cu proprietarul unui teren pe care ar trebui să monteze opt stâlpi ca să poată trece cu linia de înaltă tensiune. În Republica Moldova ar mai fi ceva șanse, dar lucrurile se mișcă destul de greu.

Energia verde, amenințare la adresa „băieților deștepți”

În România, în ultimii trei ani s-au făcut investiții private masive în proiecte de energie verde.

În județele Constanța și Tulcea, zone unde suflă cel mai puternic și constant vânt din Europa s-au înmulțit parcurile eoliene. Unii localnici s-au îmbogățit de pe urma morilor de vânt gigantice. Între 3.000 și 5.000 de euro pe an. Atât plătește în medie o companie care își amplasează o turbină eoliană pe terenurile dobrogenilor.

România se situează în primele 10 țări ale UE în ceea ce privește producția eoliană. Anul trecut, pe două rânduri, turbinele morilor de vânt din Dobrogea au întrecut în capacitate Centrala Nucleară de la Cernavodă.

La nivelul Executivului român au fost întocmite hărți și a fost elaborat un raport, documentat de specialiști la fața locului, cu toate zonele de interes (areale) din țara noastră cu potențial de dezvoltare a energiei regenerabile. Băile Felix ocupă primul loc pe harta geotermală a României; Câmpia de Vest se situează pe locul doi după Dobrogea în privința aplicațiilor electroenergetice ale energiei solare în țara noastră, iar cele trei Crișuri sunt pe un loc fruntaș la capitolul microhidrocentrale cu potențial de amenajare economic. Concluzia raportului este că în România există un potențial uriaș de energie verde.

De ce nu-l pune Guvernul în valoare? Pentru că lovește în interesele cartelului mafiot din energie, mărturisesc sursele noastre. Dacă există o alternativă la sistemul clasic, „băieții deștepți din energie” pierd controlul, pierd exclusivitatea. Deja fac presiuni asupra Autorității Naționale de Resurse Electrice pentru a decupla de la Sistemul Energetic Național centralele eoliene din Dobrogea, cerând totodată reducerea drastică a autorizațiilor și licențelor eliberate investitorilor în energia regenerabilă. Le mai lipsește doar un pretext, o „justificare” similară celei găsite de primul ministru Victor Ponta pentru exploatatorii gazelor de șist americani.

(februarie 2013)

Autor: MARIANA GAVRILĂ