Taina Înălțării Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Creștinii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc ziua în care Hristos s-a înălțat la cer pe 10 iunie, la 40 de zile după Învierea Domnului, eveniment care marchează încheierea perioadei pascale și anticipează Pogorârea Duhului Sfânt. Înălțarea este evenimentul cel din urmă din viața pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De asemenea, aceasta este considerată și ziua întemeierii Bisericii creștine. Este cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas. În această zi creștinii se salută cu „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!”.

Înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos „este un eveniment și cunoscut și necunoscut, și știut și neștiut, și descoperit și nedescoperit și mai presus de toate este o taină”, spunea părintele Teofil Paraian într-un discurs ținut studenților săi.

„Așa cum taină este Întruparea Fiului lui Dumnezeu, așa cum taină este Pătimirea Lui, așa cum taină este Învierea Lui, tot așa și Înălțarea este o taină. Pentru că ceea ce știm despre Înălțarea Mântuitorului este mai puțin decât ceea ce nu știm. Ceea ce știm, ca și despre celelalte taine, știm din învățătura Bisericii și din practica Bisericii. Așa cum este sărbătoarea Întrupării Fiului lui Dumnezeu care de fapt are două sărbători, și anume Buna Vestire și Nașterea după trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, Buna Vestire în 25 martie și sărbătoarea Nașterii Mântuitorului din 25 decembrie, așa cum este o sărbătoare a Jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos Vinerea Mare, așa cum este sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos Sfintele Paști și toate duminicile de peste an, așa este și o sărbătoare a Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos care se întinde pe parcursul a 9 zile”.

„Începe cu sărbătoarea propriu-zisă, explică preotul Parian, și cu sărbătorire de nelucrare, și urmează apoi zile de pomenire ale Domnului nostru Iisus Hristos la sfintele slujbe până în vinerea din săptămâna următoare Înălțării, care totdeauna cade joia. Deci vreme de 9 zile. Vreme de 9 zile prin slujbele Bisericii suntem îndrumați la gânduri în legătură cu Înălțarea Domnului Iisus Hristos și vreme de 9 zile trăim evenimentul acesta în actualitatea lui”.

Înălțarea Domnului era sărbătorită în vechime odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos, după cum reiese din lucrarea „Despre sărbătoarea Paștilor”, scrisă în anul 332 de Eusebiu din Cezareea. Spre sfârșitul secolului al IV-lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere. Această dată a rămas până în ziua de astăzi neschimbată.

De ce S-a înălțat Domnul Isus la cer?

Hristos S-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor și a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceștia să nu se lase copleșiți de durerea despărțirii.

În Biblie, evenimentul înălțării Domnului Isus la cer este descris în primul capitol al cărții Faptele Apostolilor astfel:

După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt”. Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului”.

După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. Și, cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb și au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”. Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. (Fapte 1:3-12)

În Evanghelia după Ioan, Domnul Isus Hristos le-a spus ucenicilor:

Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. (Ioan 14:1-3)

Tot în Evanghelia după Ioan mai găsim scrise și aceste cuvinte ale Mântuitorului:

Totuși vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata. În ce privește păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce privește neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, și nu Mă veți mai vedea; în ce privește judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi. (Ioan 16:7-14)

La zece zile după înălțarea Domnului Isus Hristos, în ziua Cincizecimii, S-a pogorât Duhul cel Sfânt în lume.

Potrivit învățăturilor creștine, între Învierea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt, grupul ucenicilor a trecut printr-o etapă pregătitoare, în care mintea le-a fost deschisă, prin arătările minunate ale Domnului Iisus Înviat, pentru a înțelege taina Învierii. Treptat, ucenicii au fost vindecați de necunoaștere și necredință și au fost deplin încredințați că Hristos Cel Înviat din morți nu este o nălucă sau o fantasmă, ci este Mântuitorul care mai înainte fusese răstignit și îngropat. În cadrul ultimei întâlniri avute cu ucenicii, Domnul s-a înălțat la cer, reînnoind promisiunea trimiterii Duhului Sfânt peste ei, ca „făgăduința Tatălui”, moment când „se vor îmbrăca cu putere de sus”.

Mutați la cer cu trupul

În Vechiul Testament sunt relatate viețile a doi bărbați care nu ar fi murit niciodată. Ei, spune Biblia, s-au învrednicit să vadă slava lui Dumnezeu și vor avea un rol important în momentul venirii Apocalipsei.

Primul bărbat care nu a cunoscut moartea este Enoh. El a fost luat în mod tainic de pe pământ, de către Dumnezeu, atât cu sufletul, cât și cu trupul: „Enoh, bine plăcut Domnului fiind, s-a mutat cu trupul și este pildă de pocăință neamurilor” (Sirah 44, 16). Enoh este cel de-al șaptelea patriarh biblic, după cum aflăm tot din cartea Facere. „Și a plăcut Enoh lui Dumnezeu și apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu” (Facere 5, 21-24).

Sfântul Ilie este a doua personalitate a Vechiului Testament care s-a înălțat cu trupul la cer. Minunea a fost văzută de către ucenicul său, iar el „s-a înălțat la cer pe o căruță de foc trasă de cai”, susțin scrierile vechi religioase.

Tradiția apocrifă spune că Sfântul Ilie s-ar fi născut cu 850 de ani înaintea lui Iisus Hristos, dincolo de Iordan, în cetatea Tesve, de la numele căreia se trage și numele său. Provine dintr-o familie de preoți, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor și zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. 

Ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtuții, Sf. Prooroc Ilie nu a trecut la cele veșnice, ci a fost ridicat la cer fiind considerat demn de a vedea față în față slava Dumnezeului întrupat, alături de Moise și de cei trei Apostoli în ziua Schimbării la față (cf. Matei 17).

Sfârșitul lui Ilie este prezentat ca o minune care s-a petrecut cu puterea lui Dumnezeu pe Care Ilie L-a slujit cu multă autoritate. Se spune că, simțind el că zilele pe pământ sunt numărate, și-a ales ca succesor pe Elisei. Atât de mare a fost personalitatea lui, încât Domnul i-a făcut această favoare de a se muta din viața aceasta pământească la viața cea cerească, fără a trece prin poarta morții. Ilie Tesviteanul nu a murit, spune Biblia, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc, considerat de Dumnezeu vrednic să vadă slava divină.

 „Acești doi prooroci au să se pogoare, să vină din Rai, trimiși de Dumnezeu, fiind luați cu tot cu trup la cer. Când vor predica ei cu mare putere și vor înfrunta pe Antihrist trei ani și jumătate, cât va împărăți el, Sfinții Enoh și Ilie vor avea mare putere să străbată tot pământul cu fel de fel de minuni”, spune părintele Ilie Cleopa consemnat în cartea „Părinții Bisericii despre sfârșitul lumii” - antologie.

Nu se poate, spun creștinii protestanți

Creștinii protestanți au câteva argumente prin care încearcă să dovedească faptul că nimeni nu a mers în cerul lui Dumnezeu până la Mântuitorul nostru Isus Hristos, „din următoarele motive întemeiate pe Scriptură”, spun aceștia.

1. Domnul Isus îi spune lui Nicodim, la sute de ani după evenimentul răpirii lui Ilie, următoarele: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului”. În plus, în cer nu pot intra corpurile carnale, așa cum susțin unii că a fost răpit Ilie sau alții, căci Sfânta Scriptură precizează: „Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea”.
2. „Biblia precizează că Ilie a fost răpit la cer, însă aceasta nu înseamnă neapărat că el a fost dus în al treilea cer, unde locuiește Dumnezeu, ci a fost mutat dintr-o zonă a pământului în alta prin văzduh ca și Ezechiel, sau ca și Filip”.
3. Despre Enoh se spune că „a fost răpit de pe pământ”. Astfel unii trag concluzia că Enoh a fost răpit la cer cu Dumnezeu! Însă am văzut mai sus că acea cale spre cer nu a fost deschisă decât prin Domnul Isus, căci Isus a precizat clar următoarele când a fost pe pământ: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului” (Ioan 3:13).

Cât despre Moise, acesta a murit și nu a plecat nicăieri. Iar apariția lui Moise și Ilie cu ocazia schimbării la față a lui Isus (Luca 9:28-36) nu susține o răpire în trup la cer a lui Moise; ci, mai degrabă, Dumnezeu a făcut vizibile sufletele (ce au supraviețuit morții) lui Moise și Ilie, când au apărut lângă Domnul pe muntele schimbării la față.

Notă. Cu tine ai întotdeauna doi tovarăși: tot binele pe care l-ai făcut și tot răul.

(mai 2021)

Autor: MARIANA GAVRILĂ