Paștele creștinilor

Se vorbește, în mod curent, despre religia ortodoxă, despre religia catolică, despre religia baptistă, protestantă sau reformată. În realitate, toate aceste familii creștine, chiar dacă au unele diferențe între ele, fundamentul credinței lor este legat de persoana lui Iisus, de interpretarea naturii sale ca om și Dumnezeu și Fiu al lui Dumnezeu, totodată.

Până în secolul al V-lea, termenul de „Paști” indica mai ales patimile și moartea Mântuitorului și nu atât serbarea învierii Lui, scrie părintele Aruppala Gheevarghis.

Slujbe speciale pentru credincioși

Toate slujbele din timpul cât durează sărbătoarea Paștelui, utrenie, vecernie, pavecernița, miezonoptica, ceasurile, precum și sfânta liturghie se fac după un tipic special.

În Biserica Ortodoxă Română, slujba Învierii se desfășoară după următorul tipic: începutul se face sâmbăta, la ora 23 și 45, când se sting toate luminile, iar preotul iese prin sfintele uși cu o lumânare aprinsă de la candela de la Sfânta Cruce și spune de trei ori: „Veniți de primiți lumină!”. La acest îndemn, toți credincioșii iau lumină de la preot și ies în fața bisericii unde este așezată o masă pe care stau Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și două sfeșnice cu lumânări aprinse. Odinioară, slujba începea mai devreme și ținea tot cursul nopții.

Slujba începe afară cu citirea Evangheliei învierii (Matei XXVIII, 1-16). După aceasta, preotul dă binecuvântarea pentru începutul utreniei și toți cântă împreună cu preotul: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le” (de trei ori). Preotul rostește apoi stihurile Paștilor, cântând în jurul mesei, apoi rostește ectenia mare, după care tot poporul intră în biserică. Aici se continuă cu slujba utreniei și cu liturghia. Toată slujba exprimă bucuria și înălțarea sufletească pe care le produce praznicul învierii în sufletele credincioșilor.

În Biserica Romano-Catolică, slujba legată de învierea Domnului ocupă toată noaptea de sâmbătă spre duminică. Slujba începe la ora 22 și 30 și constă din următoarele etape: binecuvântarea focului nou, care se face în afară de biserică; binecuvântarea candelei pascale, care reprezintă simbolul lui Hristos; intrarea în biserică, în care nu este aprinsă nicio lumină, cu candela pascală aprinsă, purtată de către diacon.

Se fac citiri din Sfânta Scriptură, apoi se face prima parte a litaniei sfinților. După aceea se binecuvântează apa Botezului pentru tot anul, în care se amestecă Sfântul Mir și untdelemn pentru botez. Urmează lepădările (exorcismele) și voturile unirii cu Hristos, în care se repetă lepădările și voturile de la taina Sfântului Botez; în acest timp, toți credincioșii țin lumânări aprinse. Aici este timpul pentru botez, dacă cineva este pregătit.

Paștele în Biserica Greco-Catolică

Greco-catolicii sărbătoresc Paștele odată cu ortodocșii. Slujbele sunt aproape identice cu cele din Biserica soră, ortodoxă. Micile deosebiri constau în folosirea cuvintelor latine - Spirit, Mărire, Îndurare, Serv în locul celor slave - Duh, Slavă, Milă, Rob. De exemplu, se spune Sfântul Spirit în loc de Sfântul Duh, Doamne, îndură-te spre noi în loc de Doamne, miluiește, servul lui Dumnezeu în loc de robul lui Dumnezeu și mărita Doamna noastră în loc de mărita Stăpâna noastră când se face referire la Fecioara Maria.

Deosebirea dogmatică esențială constă însă în rostirea Crezului apostolic, simbolul credinței creștine.

Ortodocșii spun: Cred într-unul Dumnezeu, (...) Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, în timp ce greco-catolicii merg pe latura catolică și rostesc: Cred într-unul Dumnezeu, (...) Și în Spiritul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl și de la Fiul purcede.

Așa multă luptă s-a dus pe întrebarea „de la cine a purces sau a plecat Duhul Sfânt, de la Tatăl sau de la Tatăl și de la Fiul?” încât a condus în cele din urmă la ruptura dintre Bisericile Romano-Catolică și Ortodoxă în anul 1054 după Hristos. Cele două Biserici nu s-au putut pune de acord în raport cu Duhul Sfânt nici până astăzi.

Tot pe filieră catolică, în Joia Mare, episcopul greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, reconstituie scena biblică în care Iisus, la Cina Cea de Taină, a spălat picioarele apostolilor. Ritualul „spălării picioarelor” este făcut în toate catedralele catolice și greco-catolice din țară. Iar în Vinerea Sfântă se rememorează drumul lui Iisus Hristos spre locul răstignirii prin ritualul Drumul Crucii.

Paștele ungurilor

Etnicii maghiari reformați sărbătoresc Paștele odată cu creștinii catolici. De Paște în Bisericile Maghiare Reformate nu se face slujba de noapte. Slujba începe în duminica Paștelui, la ora 10.

Liturghia într-o biserică reformată nu durează mai mult de o oră și ceva. În timpul liturghiei, ținută în limba maghiară, se citește din cuvântul Apostolilor, se fac câteva rugăciuni în comun și se cântă.

În Joia Mare, seara, are loc cuminecătura în Cina cea de Taină, care constă în gustarea, de către credincioși, a vinului și a pâinii, neamestecate, sfințite de preot. Reformații refuză ideea că Iisus ar fi prezent în pâinea și vinul folosit în cadrul euharistiei, cuvintele rostite de El în cadrul ultimei cine trebuie înțelese simbolic, metaforic și nicidecum mot-à-mot, spun aceștia. Vinerea Mare reprezintă pentru reformați cea mai mare sărbătoare. „Mântuitorul atunci a murit”, spune preotul Sandor Lajos din cadrul Eparhiei Reformate din Oradea.

În prima zi de Paște se țin două slujbe, dimineața și seara, iar lunea, în cea de-a doua zi, după slujbă, vecinii și rudele duc cuminecătura (pâine și vin) bolnavilor și bătrânilor care nu s-au putut deplasa la biserică.

Creștinii reformați nu au cultul sfinților, ori al icoanelor și nu își fac semnul crucii. Biserica e modestă, cu bănci de lemn, pereții albi fără icoane și picturi.

Scurt istoric. Biserica Reformată are ca întemeietor pe Jean Calvin (1509-1564), care s-a inspirat din ideile de reformă ale catolicismului, elaborate de Martin Luther, părintele Protestantismului, și le-a răspândit cu precădere în Elveția, Franța, Olanda, Ungaria și Scoția. De altfel, calvinismul este una din cele trei direcții ale Reformei Protestante, alături de luteranism și anglicanism.

Pătrunderea învățăturii reformate în Transilvania a fost facilitată de posibilitatea predicării Evangheliei în limba maternă, ceea ce, la vremea respectivă, Biserica Romano-Catolică nu îngăduia (liturghia fiind în limba latină).

Paștele în Biserica Baptistă

Creștinii baptiști sărbătoresc Paștele odată cu ortodocșii. În Bisericile baptiste din România, sărbătoarea Paștelor începe cu Cina Pascală, pe care Iisus a sărbătorit-o cu ucenicii cu o seară înainte de a fi răstignit. Evenimentul Cinei se inspiră din practica Vechiului Testament (cartea Exod 12), unde, în seara dinaintea ieșirii din robia egipteană, evreii au sacrificat un miel, au uns ușiorii ușii cu sângele său și au consumat carnea, azimile și verdețurile amare. În bisericile baptiste, Cina se comemorează joi seara, după practica Noului Testament.

La Cina Domnului se folosesc pâinea și vinul, care simbolizează – nu reprezintă în mod mistic sau fizic – trupul frânt și sângele vărsat al Mântuitorului. Sensul Cinei este „Comemorarea”, după porunca Mântuitorului: „Acesta este trupul Meu..., acest pahar este legământul cel nou..., să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea”.

Următorul serviciu este cel de vineri seara, Vinerea Mare. Slujba constă în cântări, momente de rugăciune și o predică prin care credincioșii meditează asupra Patimilor și Răstignirii Mântuitorului.

În duminica Paștilor, creștinii baptiști sărbătoresc învierea Mântuitorului prin două servicii speciale (dimineața și seara) de cântare, rugăciune și predică. A doua zi după Paște, au loc două servicii speciale de cântare, rugăciune și predică (dimineața și seara) în care se comemorează învierea Mântuitorului.

Nici baptiștii nu au cultul icoanelor și nu își fac cruce, dar nici nu o exclud, asta hotărăște fiecare.

Scurt istoric. Credința baptistă a luat naștere la câteva decenii după Reforma lui Martin Luther (1517), când grupuri de credincioși luterani, inspirându-se din exemplele Noului Testament, au început să practice doar botezul acelor persoane care și-au putut asuma în mod conștient credința în Iisus Hristos. Denumiți „anabaptiști” (literal: „botezați din nou”), aceștia au influențat generații viitoare de creștini, în special în Anglia, unde s-au format primele biserici baptiste din Europa (anii 1600). În viziunea Bisericii baptiste, botezul în sine nu mântuiește și nici nu transformă un om. În Noul Testament, botezul este o poruncă pe care Iisus Hristos o dă fiecărui om care crede, se pocăiește de păcate și își mărturisește în mod public - prin botez - credința. În sensul acesta, botezul este un act care simbolizează fizic o realitate lăuntrică care deja a avut loc: nașterea din nou, momentul în care Duhul Sfânt vine să locuiască în omul mântuit.

În Transilvania - prima biserică baptistă a fost organizată în anul 1875; acest fapt se datorează unui croitor ungur, Antal Novak, care a reușit să convertească un grup de credincioși reformați maghiari din Salonta (Bihor).

Paștele în Biserica Adventistă de ziua a șaptea

Adventiștii de Ziua a Șaptea serbează Paștele prin serviciul Sfintei Cine, care se organizează o dată la trei luni. Prin Sfânta cină, creștinii adventiști refac „Cina cea de Taină”, când Iisus le-a spălat picioarele ucenicilor și apoi au mâncat împreună pâine nedospită și au băut must.

Acest gest al umilinței se face înainte de cină, când doi câte doi, doi bărbați sau două femei, la înțelegere, spală picioarele „ca să dea la o parte praful păcatului care s-a așternut de la împărtășirea trecută”, mi-a precizat un pastor adventist.

După acest moment solemn, se rostește binecuvântarea de către un pastor sau un conducător (presbiter), se frânge și se servește pâinea, simbol al trupului lui Iisus, apoi se cere binecuvântarea asupra rodului viței, adică asupra vinului nefermentat, care simbolizează sângele lui Iisus și se împarte credincioșilor.

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea are o serie de reguli stricte: interzic alcoolul, tutunul, cafeaua, hrana nesănătoasă, dansul și căsătoriile cu persoane de alte religii. Au ca zi de închinare sâmbăta, și nu duminica. Ei consideră că sâmbăta este ziua a șaptea, ziua în care Dumnezeu s-a odihnit după ce a creat lumea cu tot ce este pe ea. Membrii acestei Biserici aleg singuri momentul în care să fie botezați cu apă.

Adventiștii nu își fac cruce, bisericile nu au cruci și sălile de închinare nu sunt pictate. Ei cred că oamenii nu trebuie să se închine în fața obiectelor, pentru a respecta astfel Porunca a doua: „Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor”.

Și creștinii din Biserica Creștină după Evanghelie își aduc aminte de învierea lui Iisus prin ceremonia Sfintei Cine.

Printre cei care nu sărbătoresc Paștele se numără membrii Bisericii Martorii lui Iehova.

Notă. „Dacă îi judeci pe oameni, nu îți mai rămâne timp să îi iubești.” - Maica Tereza

(aprilie 2019)

Acest articol a apărut în publicația Fermierul bihorean, ediția din aprilie 2019.

Autor: MARIANA GAVRILĂ