Timp de citit: 8 minute

Oradea, GPS-ul evului mediu

 

„Timp de 200 de ani, am fost buricul pământului” spun elevii și profesorii Școli „Dacia” care și-au propus să realizeze monumentul primului centru astronomic din Europa.

 

Mai bine de două secole, Oradea a fost punct de reper pentru mișcarea corpurilor cerești. Meridianul 0 (zero) al lumii a pornit din cea mai veche cetate medievală din Europa Centrală. Navigatorii evului mediu stabileau pozițiile astrelor după hărțile cerești desenate la Oradea. Cristofor Columb a traversat Atlanticul folosit „tabelele orădeane” și a fost divinizat de băștinașii din golful Santa Gloria din Jamaica după de a prevestit eclipsa de lună din 29 februarie 1504.

La o jumătate de veac de la aceste întâmplări, elevii și profesorii de la școala „Dacia” din Oradea, membrii ai Cercului de Astrologie, și-au propus să ridice un monument pe vechiul amplasament al primului observator astronomic din Europa (1464-1667). După Oradea, observatorul ajunge la Nurnberg, apoi la Paris iar din 1882 funcționează la Greenwich, localitatea situată la 10 km de Londra.

Emoționați peste măsură de importanța evenimentului, la miezul zilei echinocțiului de toamnă, sâmbătă, 23 septembrie, când soarele s-a aflat exact deasupra „Meridianului zero” din Oradea, cu 16 minute după ora exactă de la București și cu 24 de minute înaintea celei de la Viena, profesorul de fizică Marin Bica, înconjurat de elevii săi, olimpici la astronomie, de la școala „Dacia” au retrasat coordonatele primului meridian zero din lume, folosind aceleași metode ca și înaintașii lor din evul mediu.

„E o zi, pot să spun, istorică pentru mine. Sunt mândru că aici la noi în oraș s-au stabilit pentru prima dată coordonatele Universului și s-au prezis eclipsele de lună și abia aștept să mă laud colegilor de la celelalte cercuri de astronomie din țară, care nu au așa ceva”, ne-a declarat olimpicul Marius Deaconu, elev în clasa a VII-a.

„Eu abia aștept să văd ce vor comenta specialiștii de la Observatorul Greenwich. Precis că vor fi răniți în orgoliu și vor încerca să ne contrazică”, a intervenit Denis Derecichei, din clasa a VI- a.

„N-au cu ce să ne contrazică, documentele sunt clare. Doar știi că le-am căutat împreună pe internet”, i-a replicat colegul dintr-a șaptea.

 

Meridianul noii generații

 

„Meridianul 0” din Oradea a intrat în sfera preocupărilor profesorilor și elevilor de la Cercul de astronomie din cadrul Școli „Dacia” în urmă cu patru ani, după vizita făcută de orădeanul Mircea Rusu, profesor de astrofizică în București. „Profesorul Rusu ne-a dat cele mai multe explicații despre existența primului observator astronomic de la Oradea. Alte date se regăsesc și în lucrarea științifică a lui Mihai Lungu, întitulată Din istoria cercetări astronomice din Oradea, apărută în 1968”, ne-a precizat profesoara Nicoleta Pasmani, membră a grupului de fizicieni „Giif”

Monumentul „meridianului zero” de la Oradea va fi realizat după imaginația elevilor, acesta fiind și motivul pentru care profesorii de desen l-au considerat drept o provocare pentru cursanții lor din școlile orădene. „Pe 8 octombrie, lucrările elevilor vor fi jurizate la școala „Dacia”. Premiul întâi va primi 2 milioane de lei vechi, al doilea 1,5 milioane și vor fi câte trei premii trei răsplătite cu câte 500 de mii de lei”, a declarat Mircea Bradu, președintele Fundației Monumentelor Istorice. Proiectul monumentului va fi susținut de Direcția de Patrimoniu a Primăriei Oradea, care a promis că va pune în practică inițiativa elevilor.

 

Oradea, centrul astronomic al Europei

 

Între anii 1464-1667, Oradea ajunsese cel mai important oraș din Europa, în plină dezvoltare renascentistă, iar meridianul de referință pentru realizarea hărților de navigație a fost în Cetatea de pe Crișul Repede, lângă Clădirea Palatului Episcopal de atunci. Stabilirea poziției Meridianului 0 se datorează episcopului Ioan Vitez de Zredna, profesorul copiilor lui Iancu de Hunedoara. Ioan Vitez și-a făcut studiile în Italia și a intrat în mișcarea renascentistă, fiind pasionat în special de astronomie. El a adunat la Oradea savanți din toată lumea și a pus bazele uneia dintre cele mai mari biblioteci. În vremea episcopului Vitez, Oradea ajunsese la nivelul marilor centre umaniste din Italia.

Episcopul, fiind un pioner al înlăturării superstițiilor din rândul maselor, a dorit să realizeze un tabel de predicție a eclipselor. În acest sens a scris fizicianului vienez Georg Peuerbach să-l ajute. Peuerbach a întocmit tabelele pentru eclipsele de Soare și de Lună și i-a trimis episcopului câteva instrumente astronomice ale vremii: astrolab, cadran solar, împreună cu indicații de folosire. Mai târziu l-a trimis la Oradea și pe cel mai bun student al său, Johannes Muller, zis Regiomontanus, cel care mai târziu va pune bazele geometriei sferice, la Nurnberg.

 

Poziția universului, din centrul Cetății

 

Ia naștere astfel primul Observator Astronomic din Europa, construit de episcopul Ioan Vitez cu ajutorul financiar al regelui Matei Corvin la Oradea, anterior celui întemeiat de renumitul astronom Tycho Brahe în Danemarca, și care devine astfel locul din care s-a dezvoltat apoi astronomia ca știință modernă. Observațiile astronomice efectuate de Regiomontanus la Oradea împreună cu un canonic al episcopului au fost adunate în „Tabula Varadiensis” (Tabelele orădene), care prezintă pozițiile Lunii și ale planetelor. Pentru calculele de longitudine era nevoie și de un meridian de referință, pe care, de dragul episcopului care l-a adus la Oradea, Regiomontanus l-a stabilit în cetatea Oradea.

 

Columb, a descoperit Cuba cu „tabelele orădene”

 

Rezultatele observațiilor astronomice efectuate în cetatea orădeană au fost folosite de navigatorii din perioada marilor descoperiri geografice. Astfel, Cristofor Columb declara că a purtat peste Atlantic un exemplar din „Tabula Varadiensis” pentru a calcula longitudinea folosindu-se de poziția Lunii, iar Amerigo Vespucci amintește în memoriile sale cum a învățat să măsoare longitudinea din aceste tabele. Având la bord un exemplar din „tabelele orădene” Cristofor Columb a reușit să scape dintr-o situație disperată pe 29 februarie 1504 când se afla în apele golfului Santa Gloria din Jamaica. Bazându-se pe calculele făcute de Regiomontanus la Oradea, Columb a descoperit iminența producerii unei eclipse de lună și a organizat, la începutul eclipsei o întâlnire cu băștinașii ostili, care înspăimântați de dispariția Lunii i-au oferit navigatorului provizii, cadouri și i-au conferit puterii divine. Potrivit consemnărilor istorice, Columb a descoperit Cuba orientându-se după poziția astrelor față de Oradea.

După moartea episcopului Ioan Vitez, Regiomontanus pleacă la Budapesta pentru a fi astrologul oficial al curții lui Matei Corvin, iar în 1471 ajunge la Nurnberg unde ridică al doilea observator astronomic european și continuă înregistrarea observațiilor în tabele. Tabelele sale (din Oradea și Nurnberg) au ajuns la Tycho Brahe și apoi le-a folosit Kepler pentru a descoperi legile mișcării planetelor. Apoi traduce Almagestul lui Ptolemeu (chiar dacă era adeptul teoriei heliocentrice cu un secol înainte de Copernic) în latină și pune bazele geometriei sferice.

 

Experimentul profesorului de fizică, Marian Bica, de la Școala „Dacia” din Oradea:

„Pentru a comemora aceste evenimente excepționale din istoria orașului nostru vom ridica un monument în mijlocul cetății care va marca direcția meridianului origine din Evul Mediu. Pentru a determina această direcție, azi 23 septembrie s-a desfășurat un experiment de măsurare a înălțimii Soarelui deasupra orizontului în jurul orei 13:39, folosind metodele tradiționale din acea perioadă. Principiul experimentului este următorul: se așează un obiect vertical drept și subțire de lungime cunoscută și se măsoară umbra acestuia în diferite momente de timp, însemnând capătul ei. Când valoarea umbrei e minimă are loc trecerea Soarelui la meridianul locului, iar direcția umbrei ne indică direcția meridianului. Se notează ora și lungimea minimă a umbrei care-i corespunde. Din lungimea umbrei și înălțimea obiectului se determină înălțimea Soarelui deasupra orizontului. La echinocțiu latitudinea locului este complementul înălțimii Soarelui deasupra orizontului, deoarece atunci declinația Soarelui este 0. Longitudinea locului se calculează din ora notată cunoscând corecția din ecuația timpului în acea zi (+7’32”) și longitudinea meridianului central al fusului orar (30○E). Se va trasa direcția meridianului pentru a stabili poziția monumentului și așezând o busolă pe acea linie se poate determina corecția de busolă (din calcule ar trebui să fie 7-8 grade spre vest în Oradea), deoarece busola arată polul sud magnetic (aflat în nordul Canadei) și nu polul nord geografic. Din rezultatele măsurătorilor am constatat că zidul de vest urmează direcția meridianului și am regăsit valoarea de 47○ pentru latitudine, iar culminația superioară a fost la ora 13:39:20. Pentru corecția de busolă s-a determinat azimutul la valoarea de 7,5○ spre vest față de direcția meridianului”.

(septembrie 2006)

 

 

Autor: MARIANA GAVRILĂ