Cum suntem după chipul și asemănarea lui Dumnezeu?

O descoperire a cercetătorilor din ultimii ani a dovedit faptul că Dumnezeu a lăsat un mesaj înscris în codul nostru genetic (ADN), astfel că fiecare persoană, indiferent de rasă, religie, sex sau statut, are amprenta divină a Creatorului în interiorul ei.

Ce înseamnă că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Toți Părinții Bisericii creștine, atât cei din Răsărit, cât și cei din Apus, sunt de acord să vadă în actul creației omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu o oarecare orânduire, un acord primordial între ființa omenească și Ființa dumnezeiască. Totuși, punerea în valoare teologică a acestui adevăr revelat va fi deseori diferită în tradițiile răsăriteană și apuseană, deși deloc contradictorie.

Sfântul Grigorie de Nazianz interpretează în felul următor textul Facerii: Dumnezeu a făcut omul din țărână și i-a dăruit viață suflând peste el din suflarea Lui (Geneza 2:7). „Sufletul este o suflare a lui Dumnezeu și, cu toate că este ceresc, se lasă amestecat cu pământul. El este o lumină închisă într-o peșteră, dar care nu este mai puțin lumină dumnezeiască și de nestins”.

„Dacă spui: «Arată-mi-l pe Dumnezeul tău», eu îți voi spune: «Arată-mi omul care este în tine și eu ți-l voi arăta pe Dumnezeul meu»”, spune sfântul Teofil din Antiohia în Cartea către Autolic.

Ce spune știința

Cercetările din ultimii ani au demonstrat că numele lui Dumnezeu este codificat în celulele de bază ale fiecărui om.

Oamenii de știință au reușit să descopere și să demonstreze faptul că genomul uman nu are doar rolul de a da viața, de a reface vitalitatea și sănătatea organismului, ci, de fapt, adevăratul său rol este de a păstra și a transmite informații esențiale pentru viața de pe Pământ într-o manieră codificată, anunță site-ul delightfulknowledge.com.

Acidul dezoxiribonucleic (ADN) reprezintă identitatea noastră, un cod unic, căruia îi datorăm viața și fără de care nimic din ceea ce ne înconjoară nu ar mai exista. Cu o vechime de peste 10 milioane de ani, genomul uman conține 23 de perechi de cromozomi formați din patru elemente - hidrogen, azot, oxigen și carbon - în care cercetătorii au descoperit că stă ascuns secretul antic al creației.

Oamenii de știință au analizat cu atenție codul chimic al genomului uman și au descoperit că structura ADN-ului seamănă foarte mult cu gramatica unei limbi vechi, iar cercetătorii de la Universitatea Harvard au reușit să descifreze mesajul ascuns în fiecare secvență a genomului; ei au observat că structura genomului uman seamănă cu limba aramaică veche și, pentru a reuși să traducă codul ADN-ului, au transformat elementele în litere. Astfel, pe baza valorilor de masă atomică ale acestora, hidrogenul a devenit litera ebraică Yod (Y), azotul litera Hey (H), oxigenul litera Wav (V sau W), iar carbonul Gimel (G). Toate aceste substituții au dezvăluit forma veche a numelui YAHWE, YHWH numele propriu al lui Dumnezeu în Biblia ebraică, revelat lui Moise cu mii de ani în urmă, un nume care apare de peste 7.000 de ori în Biblie și care trăiește în fiecare celulă a corpului nostru.

Avem în ADN trei elemente de esență divină

Cercetătorii au mers mai departe cu studiul lor și au înlocuit toate cele patru litere ale numelui antic YHWH cu elemente chimice moderne, iar rezultatul obținut a fost uluitor. Înlocuirea literei H cu echivalentul său chimic azot a dat naștere compusului HNON (hidrogen, azot, oxigen, azot), un gaz incolor, inodor și invizibil.

Astfel, înlocuirea literelor din numele Creatorului, YHWH, cu elemente chimice din lumea modernă creează o substanță intangibilă, precum însuși Creatorul nostru. Cele mai vechi scrieri îl descriu pe YHWH ca fiind omniprezent, dar de nevăzut pentru ochii noștri; inclusiv primele capitole ale Genezei relatează faptul că Creatorul era prezent într-o formă non-fizică în timpul creației.

Substituind literele antice cu elemente moderne, cercetătorii au descoperit că primele trei litere reprezintă 75% din numele Creatorului nostru cu care ne asemănăm, dar că ultima literă, respectiv ultimul element, carbonul, ne diferențiază de Creatorul nostru Cel invizibil și intangibil. Carbonul este elementul ce dă culoarea, textura, gustul și sunetele corpului nostru, care ne face să fim reali în lumea noastră.

Descoperirea cercetătorilor este o dovadă științifică a faptului că Dumnezeu a lăsat un mesaj înscris în codul nostru genetic, și anume YHWH a scris numele Său în fiecare dintre noi.

Numele lui Dumnezeu este codificat în celulele de bază ale umanității, astfel că fiecare persoană, indiferent de rasă, religie, sex sau statut, are amprenta divină a Creatorului în interiorul ei, 75% din elementele ce definesc codul genetic uman aparținând Acestuia.

Pe de altă parte, supus unor condiții speciale de laborator, fără oxigen și alte substanțe organice, ADN-ul uman se comportă uimitor și capătă tipare uluitoare care nu seamănă cu nimic din ceea există deja. De aici, cercetătorii ruși au tras concluzia că genomul uman, transportat în alt spațiu din univers, va lua alte forme de viață și ar putea dezvolta specii noi, așa cum probabil s-a întâmplat pe Pământ cu sute de mii de ani în urmă. Descoperirea lor confirmă teoria care susține că viața pe Terra a fost adusă din Univers și că genomul uman conține și elemente extraterestre. Uluitor este faptul că vechimea lui depășește 10 milioane de ani, în timp ce planeta noastră s-a născut acum 4,5 milioane de ani.

Ce spun religiile lumii

Hinduism: Upanishadele (scripturile hinduse) insistă în special pe următoarea temă: Ființa se manifestă prin Lumină pură, iar omul cunoaște Ființa printr-o experiență a Luminii supranaturale. Lumina care strălucește dincolo de acest Cer, dincolo de toate, în lumile cele mai înalte, dincolo de care nu există altele mai înalte, este de fapt aceeași lumină care strălucește înlăuntrul omului.

Adevăratul cult interior în religia hindusă este închinat scânteii divine, Atman, pe care fiecare om o poartă în el și pe care Upanishadele o identifică cu însuși Brahman, iar acest cult constă într-o adevărată identificare a omului cu divinitatea aleasă, care nu este altceva decât unul dintre aspectele lui Brahman. (Brahman este zeul suprem hindus care a creat lumea materială din fundamentul divin al universului). Ceea ce hinduismul traduce prin Atman se referă la calitatea de a deveni ceea ce este, adică asemenea lui Brahman.

Viața omului în religia hindusă este văzută ca o eliberare a sufletului din sclavia lumii empirice și, ca atare, datoria fundamentală a omului este să caute să se elibereze, să evadeze din cătușele ei nimicitoare, care îl duc la o eternă înșiruire de reîntrupări.

Scopul esențial al vieții nu este de a realiza o întrupare mai bună, ci de a atinge ținta supremă a eliberării din șirul infinit al reîntrupărilor, care este descoperirea eului adevărat, Brahman, adevărul suprem.

Nașterile și renașterile se succed în ordine ontologică spre stări ființiale mai bune sau mai rele, după cum sunt faptele celui în cauză. Există o singură excepție și aceasta în cazul în care moartea reprezintă întoarcerea în unitate absolută cu Brahman. Aceasta este starea ultimă spre care tinde orice credincios hindus. Carența hinduismului se vede în aceea că eliberarea nu constă într-un proces de devenire după chipul divinității, ci ea este o descoperire a faptului că omul este una cu divinitatea sau supremul suflet – Brahman.

Budism: Spre deosebire de hinduism, din care își trage originea, budismul este mai mult o religie a condiției umane, preocupându-se de problema naturii omului și, mai ales, de destinul individual.

Buddha a învățat că oamenii nu au suflete individuale, pentru că sinele sau eul este o iluzie. Între secolele al 6-lea și al 4-lea î.Hr., Siddhartha Gautama a început să uimească prin înțelepciunea sa spirituală profundă. A fost supranumit „Buddha”, care înseamnă ad-literam „Cel Luminat”, învățăturile acestuia aplicându-se până în ziua de astăzi, fiecare aspect al vietii sale fiind o adevărată sursă de inspirație.

Dacă Upanishadele se preocupă intens de aspectul ontologic al încătușării omului în ciclul infinit al reîncarnării, gânditorii budiști sunt preocupați în special de nenorocirile care se abat asupra omului în actuala lui existență din această lume. Totuși, originea vieții, natura omului și viața pământească iau ființă și pot fi explicate prin starea de neînduplecat a legilor karmei (faptele) și samsara (consecințele).

 Pentru budiști, trupul este considerat un lucru necurat și murdar și locaș al suferințelor, iar ceea ce trece prin șirul reîntrupărilor nu este sufletul, ci karma- faptă, ca forță de transmitere a faptelor mintale și trupești. Mesajul esențial al budismului este îndreptat mai ales spre înlăturarea suferinței. Înlăturarea durerii prin transcederea condiției bazată numai pe experiență și realizarea unei imunități perpetue față de suferință este starea de Nirvana. Conform credințelor budiste, Nirvana este cea mai înaltă stare de existență, o stare pură, dobândită prin mijloace care țin de fiecare individ. Nirvana se apropie întrucâtva de unirea sufletului cu Dumnezeu, întoarcerea acasă a Fiului risipitor.

În islam, ideea principală, fundamentată pe învățătura Coranului, este aceea că Allah a dat omului o poziție privilegiată în comparație cu alte ființe, iar la baza atitudinii islamice față de om sunt supunerea absolută față de Allah și adorarea lui ca singur Dumnezeu: nu există altă divinitate decât Allah. Pentru credincioșii islami, trupul nu are nicio valoare, sufletul, în schimb, este nemuritor, creat de Allah și caută să se întoarcă la creatorul său. Sufletul este imaterial, de natură divină. El este chipul lui Allah în om, lumină a luminii lui Allah. Termenul Dhikir presupune o rememorare a numelui lui Allah, credinciosul având îndatorirea de a-l pomeni fie articulat, fie în tăcere, dar întotdeauna din adâncul inimii.

Adevărata unire cu Allah (unio mystica) este darul fericirii supreme dat de Allah și nicidecum răsplata strădaniilor omului.

Notă. Așa cum tot ce e material tinde să se unească, după legea atracției, la fel și tot ce e spiritual tinde să se unească, după legea iubirii.

(februarie 2021)

Autor: MARIANA GAVRILĂ