Creștinii din zilele noastre

Mai întâi, ce înseamnă să fii creștin? Un creștin adevărat este o persoană care și-a pus întreaga credință în persoana lui Iisus Hristos și în faptul că El a murit pe cruce pentru a plăti, în locul nostru, pedeapsa pentru păcatele noastre, dar și că a înviat după trei zile pentru a demonstra victoria Sa asupra morții și pentru a dărui astfel viață veșnică tuturor celor care cred în El. La baza religiei creștine stă relația dintre natura lui Dumnezeu, păcatul și omul. Pentru creștini, omul se mântuie prin moartea și învierea lui Iisus Hristos. Potrivit Dex, creștinismul reprezintă ansamblul religiilor la baza cărora se află credința în persoana și învățăturile lui Iisus Hristos.

De ce a venit Mântuitorul pe pământ?

Potrivit site-urilor creștine, Iisus a venit pe pământ pentru că oamenii s-au îndepărtat atât de mult de Dumnezeu încât nu mai puteau pricepe voia Lui. „Dintotdeauna Dumnezeu a vrut să se facă de cunoscut oamenilor. Cu multă vreme în urmă, Dumnezeu a vorbit părinților noștri în multe și felurite chipuri, prin profeți sub formă de viziuni, visuri și chiar față în față (exemplul profetului Moise, n.r), dezvăluindu-le treptat planurile sale. Dar cum nu a fost cu putință, el ne-a vorbit prin Fiul său, căruia i-a încredințat toate lucrurile și prin care a făcut lumea și tot ce există”.

Principalul mesaj al Mântuitorului Iisus Hristos, care străbate întreaga Evanghelie, este unul de Iubire față de semeni. Iisus a chemat la El cu bunătate pe toți oamenii fără deosebire de rasă sau clasă socială.

Însă, haideți să vedem care a fost contextul istoric în care se afla omenirea atunci când Iisus a venit pe pământ printre oameni și a propovăduit bunătatea și iubirea.

Plecăm de la primii oameni care au emis acte juridice: Codul lui Hammurabi, de pe la 1700 î.H, prin care regele Babilonului instituie răzbunare privată „ochi pentru ochi”. Pe la 1300, Profetul Moise coboară „cele zece porunci” de pe Muntele Sinai. Urmează o perioadă când zeii bine orânduiți în cosmos sunt legiferați și pe pământ. În 621 î.H apar cele mai dure acte normative din toate timpurile. Legile lui Dracon prevedeau pedeapsa cu moartea pentru ofense aduse autorităților zeificate. Omul nu avea dreptul să-și aleagă religiile, nici a se îndoi de zeitățile Cetății.

Atunci când Mântuitorul a venit printre oameni, împărații și regii lumilor începuseră să fie zeificați și glorificați cu toate apucăturile și năravurile lor la un loc.

Biserica lui Iisus

În Ziua Cincizecimii (Rusalii) a anului 33, după înălțarea Domnului, are loc înființarea (nașterea) Bisericii prin coborârea Duhului (Spiritului) Sfânt asupra ucenicilor lui Iisus Hristos.

Biserica Primară s-a întemeiat pe învățătura apostolilor despre viața, moartea, învierea și învățătura lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, care S-a dat pe Sine ca preț de răscumpărare pentru păcătoși, devenind Mântuitorul și Domnul tuturor celor care cred în El și urmează învățătura Lui.

„Eu voi construi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor înfrânge”, spunea Mântuitorul, folosind substantivul singular, adică o sin­gură Biserică pentru toți. Și așa a fost, Biserica Lui nu a fost distrusă timp de o mie de ani, până când a intervenit rivalitatea dintre liderii religioși.

În ziua de 16 iulie 1054 a avut loc Marea Schismă, eveniment ce a dus la ruperea creștinismului în două mari părți: Est și Vest, ortodoxism și catolicism sau Constantinopol și Roma. „Ambii lideri religioși se considerau conducătorii întregii lumi creștine. Patriarhul de la Constantinopol își ia, încă din secolul al VI-lea, titlul de patriarh ecumenic (adică universal), titlu care până atunci aparținuse exclusiv Papalității”, consemnează istoricii.

Creștinismul secolului XXI

Astăzi, aproximativ un sfert din populația globului pretinde că este creștină. Pe lângă Biserica catolică, ortodoxă, penticostală, baptistă, în lume mai există încă vreo 20 de culte creștine. Toți membrii acestor „Biserici creștine” afirmă că urmează învățăturile lui Iisus Hristos, se botează în numele Lui și se împărtășesc din trupul și sângele Mântuitorului (respectiv cu pâinea și vinul), cuvinte pe care Mântuitorul Însuși le-a rostit la instituirea Sfintei Euharistii. Cu toate acestea de ce există azi atât de multe culte creștine? „Deoarece aceste grupări religioase i-au urmat pe oameni, nu Biblia”, răspund, de exemplu, Martorii lui Iehova.

Bună parte dintre zecile de culte creștine sunt în competiție unele cu altele îndemnând oamenii să se dușmănească între ei. Liderii lor pretind și proclamă cu aroganță că ei sunt singurii deținători ai Adevărului absolut și cunosc toate răspunsurile – nemailăsând loc la nicio întrebare și neacceptând niciun dubiu. Sunt atât de convinși de propriul lor adevăr încât nu mai sunt în stare să judece. Pretind că mântuirea lor e mai mântuire decât a celorlalți. Că rugăciunile unui preot ortodox au mai mare trecere în fața lui Dumnezeu decât ale unui greco-catolic. Un exemplu elocvent este cazul recent a patru preoți ortodocși din Bihor, amintit în continuare.

De la iubirea aproapelui la afurisirea fratelui creștin

„Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă pe care a lăsat-o Iisus creștinilor. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Dar, iată că după două mii de ani, patru preoți ortodocși și o preoteasă din Bihor au transformat poruncile lăsate de Dumnezeu în vrajbă și ură între creștinii Bisericii lui Hristos, amenințând pe cei care nu sunt la fel de ortodocși ca ei cu pedeapsa afurisirii și caterisirea.

În fapt, pe 25 septembrie, cei cinci creștini ortodocși au cerut sinodului Mitropoliei Ardealului caterisirea episcopului ortodox al Oradiei, Sofronie Drincec, pentru apostazie (renunțare publică la o anumită credință religioasă – n.r.) pe motiv că a participat la aniversarea a 25 de ani de episcopat ai Preasfințitului Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei.

Adrian-Vasile Blaj, Bianca-Delia Blaj, Radu-Ioan Găvruța, Călin Mihai Sabău, Cristian-Mihai Boldi - „credincioși ortodocși botezați canonic în Biserica Ortodoxă Română, viețuitori în Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei”, cum se autointitulează, îi reproșează episcopului Sofronie că, la evenimentul respectiv, „deși nu a slujit efectiv cu ereticii uniați și cu papistașii prezenți, s-a rugat împreună cu aceștia”, numindu-l pe episcopul greco-catolic al Oradiei, „pseudoepiscop” și desconsiderându-i efectiv pe greco-catolici. „La acea manifestare religioasă, greco-catolicii au expus pretinsele „moaște” ale „episcopilor” „martiri” „beatificați” de către Papa Francisc cu prilejul vizitei sale prozelite din România, din mai-iunie anul curent”, scriu acuzatorii ortodocși.

„Cel mai grav însă este faptul că în timpul acelei „liturghii” greco-catolice, Preasfințitul Sofronie a fost pomenit de trei ori alături de Papa Francisc și de minciuno-episcopii greco-catolici, fiind numit „episcopul nostru, Preasfințitul Sofronie”. Față de această introducere a preasfinției sale în dipticele papistașe și pomenire ca episcop greco-catolic, Preasfințitul Sofronie nu a luat nicio atitudine. Dimpotrivă, filmarea evenimentului ni-l prezintă închinându-se cu evlavie, cu camilafca dată la o parte, exact ca un episcop ortodox care participă la o slujbă ortodoxă la care nu slujește”, se arată în plângerea adresată Mitropoliei.

Tributarii dogmelor Evului Mediu

Trebuie spus că, după Marea Schismă din 1054, mulți înalți prelați creștini și-au ales texte din adevărurile revelate în Biblie, le-au tălmăcit după cum le-a convenit, le-au canonizat și le-au dat putere de poruncă divină. Astfel de norme, o dată canonizate, au devenit legi sacre pentru credincioși, se bucură de un regim special și pretind supunere absolută. Aceste așa zise sfinte canoane au dus de-a lungul timpului la multă vărsare de sânge și o întreagă epocă de războaie religioase.

Exact ca-n Evul Mediu, cei patru preoți ortodocși acuzatori aduc, la fel, în argumentele lor câteva „Sfinte Canoane” interpretate (tălmăcite) de canonistul arhid. Ioan N. Floca, profesor universitar din Sibiu, prin care spun că participarea episcopului ortodox la slujba omologului greco-catolic constituie o infracțiune de gravitatea unei crime. „Profesorul sibian Ioan N. Floca arată că, întrucât ereticii sunt afurisiți, adică excomunicați din Biserică, se interzice membrilor Bisericii să se roage cu aceștia, și este de-a dreptul o infracțiune de gravitatea crimei slujirea celor sfinte cu clericii eretici, învederând faptul că aceasta este un act de trădare a Bisericii și trebuie sancționat ca atare”.

„Oricărui cleric îi este interzis, sub pedeapsa caterisirii și afurisirii, să se roage cu ereticii și necreștinii, fie în locașurile de cult ale acelora, fie în afară. Același lucru este interzis și laicilor, sub pedeapsa afurisirii”, potrivit site-ului religios marturisireaortodoxa.ro.

Ce înseamnă afurisire sau excomunicare sunt explicate tot prin ticluirea aceluiași canonist arhid. Ioan N. Floca: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar și în casă împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească”, spune tălmaciul canonului.

Tributarii dogmelor Evului Mediu țin să spună și că „episcopul Sofronie n-a înțeles nimic din evenimentele din 2008 când a săvârșit slujba de sfințire a Agheasmei Mari cu acest «episcop» greco-catolic și care erau pe punctul de a duce la caterisirea Preasfinției Sale”.

Reamintim că, la acea vreme, mitropolitul Clujului Bartolomeu Anania (între timp trecut la cele veșnice) a propus spre caterisire pe episcopul Sofronie și mitropolitul Corneanu, pentru că au oficiat împreună cu omologii lor greco-catolici un anumit ritual religios. „Nu treceți indiferenți pe lângă un gest precum cel al acestor ierarhi, care au îndrăznit să treacă cu atâta ușurință peste stavilele puse de dumnezeieștii Părinți și anume să se împărtășească cu cei ce au apostat, pentru că greco-catolicii au fost și au rămas schismatici, afurisiți de Biserica Ortodoxă”, își argumenta gestul fostul mitropolit al Clujului.

Cu aroganță ortodoxă

„Cu toate calitățile preasfinției sale de medic, de poliglot, de filolog, sinodul mitropolitan din Sibiu și sinodul BOR din București va trebui să judece faptele de episcop ale episcopului Sofronie și să hotărască dacă mai poate fi episcop al Bisericii Ortodoxe Române”, scrie pe site-ul religios marturisireaortodoxa.ro. Și hotărârea a fost luată. Episcopul Sofronie rămâne în cadrul Bisericii Ortodoxe Române și asta pentru că, atât Mitropolitul Ardealului, cât și Papa de la Roma dau semne clare că sunt conștienți de vremurile în care trăim.

Prin urmare:

Pe fondul creșterii numărului de adepți ai Internetului, a infestării populației cu microbul rețelelor de socializare, realitatea cruntă ne arată că ne sunt abuzați copiii, fizic și emoțional, femeile sunt batjocorite în toate colțurile Europei, indiferent de religie. Pe acest fond, întrebarea care se pune este: ce face Biserica creștină? Într-o țară împărțită între politicieni-interlopi-oameni ai legii și simplii cetățeni, reușesc oare urmașii Mântuitorului Hristos – creștinii zilelor noastre - să strângă rândurile și să salveze sufletele neprihănite din ghearele acestui flagel? Sau poate preferă să se prefacă că nu văd, să se „afurisească” între ei și să meargă în continuare alături de liderii politici care le garantează solda lunară, așa cum s-a întâmplat, de altfel, de la Marea Schismă încoace.

Notă. „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu...” și „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu...” - Iisus Hristos

(octombrie 2019)

Autor: MARIANA GAVRILĂ