Angajăm zilieri

La circa 35 de kilometri de Oradea, pe drumul spre Tinca, pe partea dreaptă, imediat după un pâlc de pădure, te întâmpină un panou uriaș pe care scrie „Angajăm zilieri”.

Acolo, în localitatea Husasău de Tinca, printre lanurile de porumb apar birourile și spațiile de cazare oferite de o firmă din Germania muncitorilor români. Exact ca în țările vestice.

„Cazarea va fi la noi în fermă, în locuințe de tip container pentru patru persoane. Vă punem la dispoziție bucătărie comună, dotată cu aragaze, chiuvete pentru spălat vase, frigidere, băi comune pentru bărbați și băi comune pentru femei”, se specifică pe panoul de la intrare.

Firma cetățeanului german Stefan Stangl, European Vegetable, proprietarul renumitei companii de procesare a legumelor Stangl GmbH & Co. Gemüse KG din Germania, deține în comuna bihoreană Husasău de Tinca aproape 1.000 de hectare de teren agricol, din care 110 hectare sunt cultivate cu castraveți, vreo 300 de hectare cu fasole și mazăre, toate irigate, restul cu porumb, grâu și floarea soarelui.

Peste 500 de zilieri veniți din toată țara lucrează la culesul castraveților. Din Vâlcea, Tulcea, Botoșani, Suceava, Iași, Bacău, Vaslui. Nu și din Bihor. Bihorenii nu se înghesuie la poarta fermei, fie ea și nemțească. „Mai vine câte unul, lucrează o zi, își ia banii și pleacă. Ori, noi avem nevoie aici de forță de muncă stabilă, adică să știm pe ce ne bazăm”, spune Eder Florian Francz, un tânăr în vârstă de 28 de ani care conduce în România toate afacerile firmei din Germania.

„Eu am fost acolo o dată, da' nu pot să lucrez așa, să stau toată ziua cu capul în jos, că mi se face rău”, îmi explică un țigan din Tulca.

Culegătorii de castraveți din ferma neamțului de la Husasău de Tinca sunt plătiți cu 17 lei net/oră, adică iau în mână 3,5 euro/oră. Asta înseamnă cam jumătate din câștigul unui zilier din Germania care primește minim 8 euro/oră.

„Vă asigur că din cei 500 de muncitori pe care îi avem aici, dacă ar fi să lucreze în Germania, nici 50 dintre ei n-ar rezista. Să vă dau un exemplu: zilierii din Germania culeg șapte hectare de castraveți în trei zile, ori ai noștri culeg patru hectare în același interval de timp”, mă lămurește Lori, un vâlcean care a și-a început activitatea cu mulți ani în urmă chiar la ferma mamă din Germania.

„Acolo, dacă nu ești productiv, out, ești dat afară imediat”, îl completează Florian, reprezentantul german.

Având în vedere ultimele evenimente petrecute pe teritoriul Germaniei când un grup de 15 români din Sibiu au fost bătuți de mafia ucraineană pentru a continua să meargă la muncă, afirmațiile celor doi interlocutori mi s-au părut mai mult decât credibile. „Când am refuzat să mai mergem la muncă, au venit rușii ăstia ucraineni peste noi și ne-au bătut, ne-au forțat să mergem la muncă, am fost amenințați cu pistoalele, că ne împușcă și ne zboară creierii”, povestea recent presei o femeie din grupul de la Sibiu. După experiența muncitorilor români de la firma nemțească, a fi dat afară de la muncă în Germania pare un caz mult mai fericit decât de a fi obligat să mergi la lucru.

Satul zilierilor

În afară de câștigul mai redus și o oarecare lejeritate în muncă, condițiile de cazare de la Husasău de Tinca sunt similare cu cele din Germania. Programul de lucru este de 8 – 10 ore, cu o pauză de masă, șase zile pe săptămână. Practic, din cei 500 de zilieri, 75 de persoane au săptămânal câte o zi liberă.

Cazarea în locuințe de tip container este gratuită. La fel ca în Germania și aici containerele sunt mobilate cu paturi, dulapuri, mese, scaune și frigidere. Zilierii mai au la dispoziție o bucătărie comună, dotată cu aragaze și mașini de spălat vase, mașini automate de spălat rufe și băi comune, separat pentru femei și bărbați. Exact ca într-un sat, există câteva firme din afara fermei care îi aprovizionează zilnic cu pâine, brânzeturi, apă minerală, bere, fructe și tot ce au nevoie.

Tractorul cu aripi

Tot procesul tehnologic derulat la fermă se desfășoară după rețete nemțești: de la analiza solului, la alegerea semințelor, la irigarea suprafețelor cultivate, la rotația culturilor, la tehnologiile folosite, la recoltare și sortare. Toate produsele companiei germane sunt de calitate premium, examinate în laboratoarele proprii și certificate intern și internațional. În fermă nu folosesc substanțe chimice. Are în dotare echipamente și utilaje de ultimă generație pentru a obține o productivitate cât mai mare și de calitate superioară.

Doar că recoltarea castraveților este un proces care nu poate fi mecanizat sută la sută, prin simplul fapt că nu cresc toți în același timp. Așa că fermele legumicole mari, chiar și cele din România, folosesc mai nou o mașină pentru recoltat castraveți – „tractorul cu aripi”, cum îl numesc zilierii de la Tinca. Este un tractor construit special pentru această destinație, echipat cu benzi transportatoare așezate în fața celor care culeg castraveți. De-o parte și de alta a utilajului se află platformele de recoltat pe care stau câte 24 de persoane. Pe aceste platforme culegătorii se așează în poziție orizontală, pe burtă, iar în viteza de deplasare a tractorului, care este mică, zilierii adună castraveți și îi așează pe banda transportatoare din fața lor.

De pe aceste benzi, castraveții ajung în remorca din spatele tractorului, fără să fie necesară manevrarea lor.

Neamțul are 15 astfel de utilaje la ferma din Tinca, fiecare având capacitatea să recolteze castraveți de pe 4,5 ha într-o zi.

După recoltare, castraveții ajung la rampa de sortare, sunt păstrați 12 ore în camera de frig, depozitați în lăzi sau saci, de unde urmează încărcarea în tiruri cu destinația Germania.

Din satul zilierilor de la Husasău de Tinca, pleacă într-un sezon peste 15 mii de tone de castraveți. La o populație a județului de circa 600.000 de locuitori, asta ar veni cam 25 de kilograme de castraveți pentru fiecare bihorean.

Doar că, toată recolta merge la fabrica de procesare din Germania, iar... pe filiera retailerilor nemți - cei care controlează, de fapt, prețurile și calitatea alimentelor din țara noastră - castraveții de la ferma bihoreană se întorc pe rafturile supermarketurilor Profi, Kaufland, Lidl, Penny Market din România de data asta în borcane de murături. Ambalajele poartă sigla magazinelor retailerilor și nu a fabricii de procesare Stangl GmbH & Co. Gemüse KG.

Neamțul și autoritățile române

Toată lumea se întreabă de ce zilierii de la ferma germană din Husasău de Tinca nu sunt plătiți la fel ca și cei care lucrează în Germania? Răspunsul este simplu. Și aici nu este vorba despre calitatea lucrărilor prestate, ci de taxarea muncii de către statul român. Neamțul lucrează și el cu legile românești, adică cu materialul clientului, cum ar veni.

Să exemplificăm. Conform ultimelor acte normative din România, remunerația brută actuală a zilierilor este de cel puțin 13,3 lei/oră (părțile pot negocia o sumă mai mare). Din această sumă, angajatorul trebuie să scadă și să achite la stat impozitul pe venit (cotă: 10%) și contribuția la pensii (cotă: 25%), potrivit Legii zilierilor.

Practic, neamțul plătește 5 euro/oră pentru fiecare zilier de la Husasău de Tinca doar că statul îi ia muncitorului român un sfert din câștig. În Ungaria, statul ia de la zilier 1,5 euro/zi, nu pe oră ca în România, în Italia îi subvenționează munca, iar Guvernul de la Berlin a institut obligativitatea unei remunerații brute de minim 8 euro/oră, fără să dea sau să ia de la nimeni nimic.

„Avem o modificare a Legii zilierilor, pentru că anul trecut, în 1 mai, a fost modificată prin Ordonanța 26/2019 și s-a mai adăugat 25% CAS. Asta a făcut ca, de anul trecut până acum, să crească foarte mult costul muncii zilierilor – și asta mi-au spus-o mai ales cei care au activități în legumicultură, în zona de graniță. Spuneau, când am fost la Bihor, că majoritatea muncitorilor zilieri preferă să traverseze cu bicicleta granița, să lucreze în Ungaria, pentru că acolo taxarea muncii este fixă: 1,5 euro pe zi la zilieri. Avem proiectul de ordonanță pregătit să anulăm acel articol”, a promis ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, în luna iunie, când și-a început campania de imagine prin țară cu prima vizită la Tinca. Și așa a rămas. Câteva poze de la ferma neamțului postate pe paginile de socializare și încă vreo două referiri la subiect.

„Dacă autoritățile române nu vor să fie cum e în Germania, atunci ar trebui să lase legea așa măcar cum a fost la început”, consideră reprezentantul neamț de la Tinca.

Ce fac străinii în cea mai birocratizată țară din Europa

România este cea mai birocratizată țară din Europa, a spus recent oficialul de la Ministerul Agriculturii, ca o ultimă revelație.

Ei, bine, mergând pe constatarea șefului de la Agricultură, să vedem ce poate face un investitor străin într-o țară superbirocratizată.

Context: În urma numeroaselor proteste ale muncitorilor străini din Germania și a intervenției directe a statului polonez în apărarea cetățenilor săi, în 2014, Guvernul de la Berlin a dat o lege prin care toți angajatorii germani au fost obligați să plătească zilierii cu minim 8 euro/oră, indiferent de naționalitatea lucrătorilor. Până atunci, muncitorii străini din statele federale din est primeau 3,72 euro, iar cei din vest 6,40 euro.

Exact în același an, 2014, în cea mai „birocratizată țară din Europa”, ministrul Agriculturii de atunci, Daniel Constantin, dă și el un ordin prin care străinii puteau să cumpere în voie pământ agricol în România. Ordinul este în vigoare și azi. Practic, aceasta a fost o invitație care nu putea fi ratată de nici un businessman străin inteligent.

Caz concret: După intervenția brutală a statului german pe piața muncii, Stefan Stangl, proprietarul companiei Stangl GmbH & Co. Gemüse KG, cheamă într-o zi câțiva zilieri români la el și-i întreabă: „Măi, voi de ce veniți la muncă în Germania, n-aveți job-uri, n-aveți pământ, care-i treaba cu voi?”. Și cum românii sunt, așa, un popor mai de plângăcioși, au început să se vaite, ba, de una, ba, de alta, ba cam cum stă treaba cu legile din România, adică au cam dat din casă.

Când a ajuns prima dată în România, adică în 2014, Florian Francz, reprezentantul companiei germane de la Husasău de Tinca, avea 22 de ani. „Am fost uimit să văd câte posibilități de afaceri există în România în domeniul agricol”, mărturisește tânărul.

Neamțul nu s-a oprit în Ungaria pentru că acolo pământul era lucrat până-n buza șoselei, iar legislația ungară interzisese vânzarea terenurilor cu pedeapsa închisorii, așa că a venit în România unde erau terenuri agricole lăsate pârloagă cât vedeai cu ochii.

Potrivit primarului comunei, Mihai Faur, la Husasău de Tinca au fost vreo trei băieți deștepți din zonă, care, în vremea aceea cumpăraseră teren de la localnici, pe bani de nimic și începuseră să comaseze câteva sute de hectare.

Așa că, în 2014, „băieții deștepți” bat palma cu neamțul Stefan Stangl și, un an mai târziu, prin firma European Vegetable, înființată anterior împreună cu un fermier din județul Timiș, neamțul achiziționează, perfect legal, aproximativ 660 de ha de teren în zona Tinca. În 2016 a mutat sediul firmei și întreaga activitate în comuna Husasău de Tinca, cultivând castraveți, întâi pe un teren de circa 50 de ha, apoi și-a dublat suprafața.

Pe lege și cu girul autorităților

Potrivit legislației române orice străin poate cumpăra cât teren agricol vrea și unde dorește dacă are o firmă înființată în România. În plus mai primește și subvențiile agricole de la statul superbirocratizat.

În 2017, Comisia Europeană trăgea un semnal de alarmă și ne avertiza că peste 40% din terenul arabil românesc aparține deja străinilor.

Azi, până și occidentalul cu guler alb investește în pârloagă și la coada vacii, fiindcă miroase a profit.

„Terenuri fertile, irigații și tehnologie modernă, asta am găsit în cadrul vizitei mele în comuna Tinca, județul Bihor. Se cultivă mazăre, fasole verde, castraveți, însă acestea nu sunt vândute imediat după ce au fost recoltate, ci sunt trimise la fabrica de conserve pentru a le aduce plusvaloare. Se implementează un concept de agricultură inovator, dezvoltat pe orizontală, care integrează produsele locale.

După o investiție de 14 milioane de euro în achiziție teren, sistem irigație și amenajări exterioare, s-au creat 600 de locuri de muncă pentru zilieri, fiind necesare 6.000 de ore de muncă la hectar.

O soluție ar putea fi o unitate de procesare construită chiar lângă fermă. În felul acesta s-ar face economii la transport și s-ar putea plăti persoanele angajate”.

Așa lăuda ministrul Agriculturii, Adrian Oros, ferma neamțului de la Husasău de Tinca, dând Bihorul drept model pentru felul în care se implică instituțiile statului pentru a asigura sustenabilitatea agriculturii românești.

La păcănele în palatele țigănești

În Bihor, o bună parte dintre tineri muncesc în străinătate unde sunt mai bine plătiți, alții fac naveta la Oradea, iar cei care au rămas acasă se descurcă cum pot cu micile lor afaceri. Pe ei, autoritățile statului, alea superbirocratizate, mai mult îi încurcă decât îi ajută, iar pe comunitățile de țigani din zonă nu te poți baza. Când e vorba de lucru, pe ăștia ba îi doare capul, ba li se face rău.

„Nu găsești un om să te ajute la lucru oricât i-ai da. Țiganii ăștia pe care îi vedeți pe aici primesc ajutoare sociale și mai iau și o căruță de bani după copii, iar ăștilalți care s-au întors de afară, acum cu pandemia asta, n-ai curajul să-i abordezi. Te scuipă-n față dacă le zici să te ajute la ceva”, relata un localnic din satul Râpa, vânzător de legume în piața din Tinca.

„Țiganii ăștia și-au construit niște căsoaie, palate de-a dreptul și se plimbă numa-n mașini de lux de se minunează toată lumea de pe aici cum au reușit ei care n-au lucrat nimica în viața lor să câștige atâția bani prin străinătate. Eu zic că numa din ciordeală și prostituție, că altfel n-aveau cum”, interveni în discuție un țăran din Șoimi.

După ce un țigan „din ăsta”, venit de-afară și plin de bani, și-a deschis în „palatul” lui din sat un salon de păcănele, localnicii din Husasău, Tinca, Șoimi, Cociuba și mai toate satele din jur, se plâng că sunt terorizați de clanurile de țigani care s-au adunat în ultimul timp în zonă. „Dracu' știe ce fac noaptea acolo, beau, se droghează, habar n-am, doar că, dimineața numa' ce-i vezi făcând raliu pe toate ulițele cu mașinile lor de lux. Și accident după accident. Mai deunăzi, unul a intrat într-un stâlp electric de l-a rupt, un tânăr a făcut praf bolidul părinților, cu el în mașină au mai fost și alți tineri, unii au fost duși la spital. Cel puțin trei astfel de accidente pe zi se întâmplă în zona noastră. Dacă ieși în uliță și nu ești atent, nenorociții ăștia te spulberă”.

- Și poliția?, întreb.

- Poliția mai ia pe câte unul la secție, îl prelucrează sau ce-i fac acolo și a doua zi... e fix la fel.

Ciudată situație: Un tânăr neamț de nici 30 de ani controlează o comunitate peste 500 de persoane, din toată țara, în câmp deschis și cu mâinile goale, în timp ce polițiștii locali, dotați cu toate cele necesare, nu pot stăpâni patru-cinci răzvrătiți din satele aparținătoare.

Bihorenii nu se bagă zilieri, tot după model nemțesc

Așa cum nu vezi un neamț care să lucreze cu ziua la fermele lor agricole, tot așa nu găsești un bihorean printre zilierii de la Husasău de Tinca. Și nemții și ai noștri caută job-uri fixe, la birou dacă s-ar putea sau se orientează spre alte domenii de activitate. „Tinerii din Germania nu prea au interes în agricultură, cei mai mulți caută joburi în industria de automobile (BMV, Audi, ...) Nu avem nici un neamț la ferma mamă în Germania, numai la birou”, mărturisește neamțul Florian Francz.

În zona fermei neamțului, Tinca, Tulca, Mădăraș, sau Husasău de Tinca, greu să găsești om serios neocupat.

Bihorul se situează printre primele județe din țară la accesarea fondurilor europene, atât la proiectele destinate tinerilor pentru a-și dezvolta propriile afaceri agricole cât și la programele de finanțare aferente micilor producători. Peste 2,2 milioane de euro au intrat în agricultura județului doar prin Asociația Grup de Acțiune Locală Euro-Crișana (G.A.L.) care acoperă opt comune din zona de Sud și Sud-Vest a județului – Avram-Iancu, Batăr, Cociuba Mare, Ciumeghiu, Mădăras, Olcea, Tulca și Tinca. În plus, primăriile din zonă au investit masiv în îmbunătățirea nivelului de trai al locuitorilor. Numai Primăria din Tinca a accesat peste 8 milioane de euro din fondurile nerambursabile pentru proiecte locale de infrastructură, apa și canalizare.

Practic, fermierii bihoreni au băgat sute de mii de euro în pământ și utilaje, produc marfă de cea mai bună calitate și... degeaba, s-ar putea spune. După model occidental, consumatorul român a învățat să cumpere cu portbagajul: mere din Polonia, piersici din Grecia, roșii din Spania, cartofi din Egipt și usturoi din China. Marile magazine alimentare din România, deținute, toate, de retailerii francezi și nemți, nu se încurcă cu produsele bihorenilor, de calitate, puține și scumpe, ei preferă ferme mari, gen Stangl GmbH & Co. Gemüse KG care procesează între 30 - 35 de milioane de borcane de castraveți pe an. Mai mult, parlamentarii țării noastre au dat liber afaceriștilor străini să poată scoate de pe rafturile lor, când vor și când poftesc, tot ce-i românesc.

(august 2021)

Acest articol a apărut în publicația Fermierul bihorean, ediția din august 2021.

Post-scriptum: După apariția acestui articol în publicația Fermierul Bihorean, patronul neamț le-a interzis subordonaților săi să mai ofere vreodată mass-mediei informații despre afacerile sale din România.

Autor: MARIANA GAVRILĂ