Tehnici de manipulare mass-media

Totul în jurul nostru pare că a luat-o razna, nu terminăm bine cu pandemia, că a început războiul. Cu toții suntem prinși ca într-o uriașă capcană, a fricii, a terorii, a unor dușmani invizibili. „Frica este cel mai puternic sentiment uman exploatat în tehnicile de manipulare”, spunea Bogdan Ficeag, scriitor și jurnalist, la un post tv.

„Stai, oprește-te!” îți strigă rațiunea... dar oare tu stai s-o asculți sau dai sonorul televizorului mai tare?

De ce faci asta?

În această ediție a publicației Fermierul bihorean vă prezint câteva dintre cele mai importante tehnici de manipulare care se fac într-un studio de televiziune. Pentru a funcționa la capacitate maximă, manipularea pleacă, de regulă, de la un adevăr. În cazul de față, dăm exemplu războiul ruso-ucrainian. Din capul locului trebuie spus că primul lucru care nu se spune la vreme de război este Adevărul. Scrie în orice manual. Apoi, indiferent de tabăra aflată în conflict, adversarul trebuie prezentat ca un răufăcător. Asta se știe de la Socrate, Alexandru, Caesar încoace.

Spre deosebire de războaiele clasice pe care le știm din istorie sau le-am văzut ecranizate în filme, la ora actuală asistăm la un conflict armat televizat și telestors pentru audiență. În SUA, presa relatează americanilor adevărul lor, în Ucraina presa relatează ucrainenilor adevărul lor, în Rusia presa relatează rușilor adevărul lor, iar în România știrile oficiale sunt prezentate așa: CNN a relatat că Pentagonul a spus pe Twitter... Reuters a clarificat că Washington Post a văzut pe TikTok... și presa ucraineană ne-a transmis următoarele imagini pe Facebook.

Apoi vedem cu toții că cetățenii ruși nu vor război, cetățenii ucraineni nu vor război, cetățenii americani nu vor război, cetățenii europeni nu vor război, pentru că un război ne pune sărăcia la ușa tuturor. Prin urmare, dacă cetățenii planetei nu își doresc un război, întrebarea firească care se pune este: cine își dorește cu adevărat acest război în Europa și de ce presa, unele televiziuni, site-uri, au scopul să ne implanteze o anumită idee, să ne facă să devenim susținătorii unui punct de vedere, să ne convingă să gândim într-un fel anume?

Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să gândim cu mintea noastră, să ne luăm informațiile din cât mai multe surse, să adunăm materialul de bază, să luăm cele mai bune decizii și să avem grijă de noi și de cei din jur.

Imaginile realizate de televiziuni, cu răniți și morți, cu prizonieri ori cu mii de oameni așteptând în gări trenurile care să-i ducă departe de război, cu mamele și copiii speriați, cum se întâmplă acum în Ucraina, este la fel de regretabil cum au fost și tragediile din perioada pandemiei - restricțiile, morții din spitale, limitarea drepturilor omului, câini asmuțiți de jandarmi asupra manifestanților anti-vaccin obligatoriu, oameni loviți cu bestialitate de alți „oameni” - chiar în capitalele țărilor europene.

Însă, în astfel de situații, metoda ca să nu te lași manipulat este să reacționezi rațional, nu emoțional, să pledezi pentru echilibru și dreaptă socotință. Nu-i o treabă ușoară.

„În fața micului ecran, vrând-nevrând, ființa umană își formează psihologia de consumator, devine receptiv, iar televizorul a devenit o necesitate, așa cum este alcoolul pentru un bețiv sau cum sunt țigările pentru un fumător”, spun analiștii.

Vă prezentăm în continuare câteva tehnici fine de manipulare media.

Talk show-ul, moderatorul și momeala libertății cuvântului invitaților

Duritatea unui moderator are drept scop principal determinarea invitatului de a spune adevărul, chiar dacă incomod. Însă, de cele mai multe ori, duritatea (agresivitatea) moderatorului are drept scop esențial convingerea telespectatorilor că el este neutru și obiectiv, singurul lui scop fiind lămurirea unor lucruri. Rareori telespectatorii observă că o întrebare dură și directă este destinată ridicării mingii la fileu. În această situație, telespectatorii au tendința de a considera răspunsul dat ca adevărat și nu ca pe o folosire inteligentă a elementelor agresive din întrebare (anticipate sau cunoscute deja de către interlocutor).

O altă strategie de manipulare care poate fi abordată de moderator este mimarea lipsei de timp; el se folosește de ceas pentru a lua cuvântul invitaților sau pentru a-i întrerupe tocmai când se ajunge în miezul problemelor, astfel pierzându-se esența și chiar scopul dezbaterii. Mai mult, în cazul în care invitații sunt persoane neobișnuite cu stresul din fața camerelor de filmat (sunt emotive sau au nevoie de un anumit timp pentru a-și ordona și expune ideile), dacă acestora li se dă cuvântul când nu se așteaptă, sunt repeziți cu amenințarea lipsei de timp sau cu gesturi nerăbdătoare, pot să se piardă și să afirme lucruri contrar opiniilor lor. Cu cât un moderator, o vedetă sau un lider de opinie are o popularitate mai mare și un statut social mai ridicat, cu atât discrepanța dintre el și un invitat mai puțin cunoscut, chiar dacă este expert într-un domeniu, este mai mare.

„La un talk-show, complicitatea, fuziunea dintre moderator și telespectator sporesc într-atât încât unul se ia drept celălalt: primul se crede că vorbește în locul celuilalt, iar al doilea crede (aproape) că el este cel care se exprimă”, spun psihologii.

Selecția știrilor

Selecția știrilor este fundamental condiționată de posibilitatea de a vizualiza informația. Ceea ce nu poate fi susținut de imagine nu există. Evenimentele producătoare de imagini puternice și profund emoționale - violența, catastrofele, suferința, așa-numitele breaking news - informații de ultimă oră - se impun în fața altor evenimente considerate secundare.

Șocul emoțional produs de imagini, mai ales de cele care transmit supărare, suferință și moarte, are un efect manipulator prin faptul că arată ceva grav care se întâmplă acum undeva. După ce vede toate tragediile care se întâmplă altor oameni, telespectatorul este mai fericit pentru că pe lângă el lucrurile nu sunt chiar atât de grave și nu mai simte nevoia să reflecteze la corectitudinea informației sau la cauzele reale ale violențelor respective. Astfel realitatea reconstruită de mass-media și în special televiziune poate diferi foarte mult de ceea ce se întâmplă pe teren.

Exemple de fake breaking news: „Imagini de teroare în Ucraina!” „Tancurile rusești pur și simplu strivesc mașinile pe stradă. Rușii nu mai au limite! Din imagini se poate observa cu ochiul liber cum un tanc trece peste o mașină ce era parcată”, titrau recent toate televiziunile. Videoclip-ul a făcut înconjurul internetului în doar câteva ore.

În realitate, tancul care strivea o mașină din Kiev, capitala Ucrainei, era un blindat antiaerian Strela -10, atenție!, din dotarea armatei ucrainene. Soldatul ucrainean a derapat în accelerare la ieșirea dintr-o intersecție și a strivit accidental o mașină de pe sensul opus. Există versiunea completă a imaginii pe Rumble și Odysee.

O altă imagine comentată în direct de moderatorul unei televiziuni din România împreună cu „specialiștii” din platou a fost cea cu avionul asupra căruia se trăgea de la sol în salvă rapidă de trasoare. Ulterior s-a dovedit a fi fost preluată din jocul video ARMA 3. Jurnaliștii tv au justificat eroarea prin faptul că imaginea a fost preluată de la postul american de televiziune CNN și că, în situații de criză, respectiv război, nu ai timp să verifici toate informațiile.

Manipularea prin imagine

Se știe că imaginea poate să influențeze puterea de decizie a unui individ sau a unei colectivități. Manipularea prin imagine se poate face și printr-o singură fotografie. Dăm câteva exemple din perioada războiului din Ucraina:

Într-o primă fotografie se observă deasupra unui oraș un fum, care în cea de-a doua imagine fumul este mai accentuat datorită modificărilor făcute cu editoare grafice (gen Photoshop sau Paint Shop Pro). În a treia poză a fost folosit instrumentul de “clonare” a unei porțiuni din imagine.

Acestea sunt doar câteva trucuri folosite în mass-media. Altele sunt de-a dreptul jenante, ca de exemplu:

Toate fotografiile cu Zelensky, președintele Ucrainei, apărând patria din linia întâi, cu casca pe cap și uniforma militară, erau de la o inspecție din 2021. Imaginea cu primarul care apăra Kiev-ul cu mitraliera era de la un eveniment din martie 2021.

Pozele cu femeile ucrainence înarmate care au făcut înconjurul rețelelor de socializare erau dotate cu arme de airsoft și mitraliere de jucărie. Imaginile cu băiețelul plâns în mulțime și cu fetița cu basma din fundal erau de la evacuarea refugiaților din Kabul 2021.

Singura fotografie pentru care un reporter străin a fost concediat - pentru că și-a regizat imaginile de război - a fost poza unei fetițe în hăinuță roz, cu un ursuleț în mâna stângă și a frățiorului în dreapta, prezentați drept victime ale războiului.

Manipularea prin comentariul din off

Textul unei producții de televiziune este un element esențial pentru înțelegerea imaginii, prezentate pe micul ecran. Acest tip de manipulare poate apărea în condiții în care, pe fondul unor imagini concrete, comentariul exagerează sau diminuează cauze și efecte, defăimează, acuză și compromite persoane, instituții, grupuri politice, atribuie apartenența unor imagini filmate într-un alt loc ca fiind din zona unde dorește realizatorul să focuseze atenția telespectatorului.

Câteva exemple recente pe care le-am văzut cu toții: Prima explozie „confirmată” de televiziuni în războiul ucrainean a fost o imagine cu explozia din 2015, din Tianjing. A doua deflagrație prezentată pe micile ecrane, tot în acest conflict, a fost explozia unui depozit de combustibil din Novosibirsk, în vara lui 2021, iar a treia imagine redifuzată obsesiv a fost de la acumulări de gaz dintr-un bloc din Magnitogorsk, Rusia. Imaginile de la explozia uzinei chimice din China din 2015 au fost prezentate ca fiind prima „bombă termobarică” folosită de ruși, știrea a fost dezmințită de Reuters. Și exemplele pot continua.

Manipularea prin zvonuri mediatice

Zvonul este unul din cele mai folosite instrumente în manipulare. El reprezintă o relatare sau o explicație neverificată care se răspândește de la om la om și este legat de un obiect, o persoană, un eveniment sau o problemă de interes public. Lansarea zvonurilor nu se face la întâmplare, ci ținându-se seama de așteptările grupurilor umane față de situația problematică pe care o traversează. Plecând de la aceste date ale situației, se lansează un mesaj cât mai apropiat de ceea ce ar dori să afle populația la acel moment, indiferent cât de departe de adevăr este conținutul enunțului.

Analiștii clarifică zvonurile în trei categorii: cele care iau dorințele drept realitate; cele care exprimă o teamă sau anxietate; cele care provocă disensiuni (atacă persoane din cadrul aceluiași grup).

Zvonul reușește să cucerească o arie considerabilă de întindere în spațiul social, îndeosebi în situațiile de criză, pe care le și amplifică (ca de exemplu: creștem toate taxele populației, pentru că în loc să lupte pentru pace, Europa se înarmează și continuă să sprijine războiul).

În concluzie: O mică grupare de profesioniști aflată în slujba vremelnicilor guvernați poate provoca o criză plecând de la zvonuri bine direcționate și lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice.

(martie 2022)

Acest articol a apărut în publicația Fermierul Bihorean, ediția din martie 2022.

Autor: MARIANA GAVRILĂ