Pandemia ascunde experimente sociale la scară globală!

„Criza generată de pandemia coronavirusului are efecte pe plan mondial, iar deciziile guvernelor probabil vor configura mulți ani lumea, inclusiv sistemele economice, politice și culturale”, afirmă filosoful și istoricul israelian Yuval Noah Harari, autor al celebrelor volume Sapiens și Homo Deus, într-un editorial de excepție publicat în Financial Times.

„Multe dintre măsurile de urgență aplicate pe termen scurt vor deveni accesorii ale vieții. Aceasta este natura urgențelor, de a accelera procesele istorice. Decizii care în mod normal ar necesita ani de deliberări sunt adoptate în câteva ore. Sunt forțate spre utilizare tehnologii imature și chiar periculoase, deoarece riscul de a nu face nimic este mai mare”, adaugă autorul, afirmând că țări întregi sunt folosite în experimente sociale la scară largă.

„Ce se petrece când toată lumea lucrează de acasă și comunică doar de la distanță? Ce se petrece când școli ori universități își desfășoară activitățile online? În vremuri normale, guvernele, companiile și consiliile educaționale nu ar accepta niciodată astfel de experimente. Dar acestea nu sunt vremuri normale”, subliniază Yuval Noah Harari. În această perioadă de criză, avem de făcut două alegeri majore. Prima este între monitorizarea de tip totalitarist și responsabilizarea civică. A doua este între izolarea naționalistă și solidaritatea globală.

Depistarea bolnavilor cu sisteme de combatere a terorismului

„În lupta cu epidemia de coronavirus, numeroase guverne au mobilizat deja noi instrumente de supraveghere. Cel mai notabil caz este al Chinei. Prin monitorizarea atentă a smartphone-urilor, prin folosirea a sute de milioane de camere de luat vederi pentru recunoașterea facială și prin obligarea oamenilor să își verifice și să raporteze temperatura corporală și starea medicală, autoritățile chineze nu doar că pot să identifice rapid persoanele care au coronavirus, ci și să le urmărească deplasările și să identifice cu cine au intrat în contact.

Diverse aplicații mobile avertizează cetățenii despre apropierea de persoane infectate. Aceste tipuri de tehnologii nu se limitează doar la estul Asiei. Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a autorizat recent Agenția israeliană de Securitate să utilizeze sisteme de supraveghere destinate în general combaterii terorismului pentru depistarea pacienților care au coronavirus. Când subcomisiile parlamentare au refuzat autorizarea măsurii, Netanyahu a aplicat-o printr-o ordonanță de urgență”, observă editorialistul, atrăgând atenția că astfel de situații generează probleme de „legitimitate legate de noile sisteme terifiante de supraveghere”.

„Chiar și atunci când infecțiile cu noul coronavirus vor fi reduse la zero, unele guverne care vor să colecteze date ar putea argumenta că este necesar să mențină sistemele de monitorizare biometrică, deoarece se tem de al doilea val de coronavirus sau pentru că există o nouă tulpină de Ebola în centrul Africii sau pentru orice altceva, înțelegeți ideea.

În ultimii ani, a avut loc o luptă majoră privind sfera privată. Criza coronavirusului ar putea fi vârful acestei lupte, deoarece atunci când oamenii au de ales între sfera privată și sănătate, aleg de obicei sănătatea”, subliniază autorul. Însă aceste variante alternative sunt „false”.

Facebook știe despre tine mai multe decât soția sau soțul

Mai mult, studii recente ale cercetătorilor de la Universitățile din Cambridge și Stanford demonstrează că un calculator poate determina personalitatea ta mai bine decât cei mai buni prieteni de familie doar prin analiza a mai mult de 150 de like-uri din Facebook. Dacă are peste 300 de like-uri pe care le poate analiza, dă rezultate mai bune decât propria ta soție (sau soț).

De obicei, când vorbesc despre viața privată și importanța ei, sunt unii care opinează de la suspiciune („Eu nu am nimic de ascuns, de ce să mă intereseze subiectul?”) la uimire („Dar nu mai există viață privată în era digitală!”). În primul rând, viața privată nu înseamnă ceea ce vrei să ascunzi. Ci mai degrabă ce informație personală decizi să dezvălui, cui și în ce context. Până și cei care spun că nu au nimic de ascuns reacționează imediat în mod negativ dacă le ceri datele cardului de credit. Sau gândiți-vă doar la ultima informație legată de sănătatea dvs. – cu cine ați împărtășit această veste și când? Ați fi preferat să vă puneți această informație pe frunte, pentru ca oricine să o poată citi?

Profesor de business science la Harvard, Shoshana Zuboff a scris o carte extraordinară despre felul în care companiile de tehnologie, precum google, fb și altele, au creat un uluitor sistem de manipulare psihologică căruia nimeni nu-i scapă, dintre aceia care folosesc tehnologia.

Ideea centrală este aceea că fluxuri imense de date „reziduale”, dar care sunt cele mai valoroase, sunt folosite pentru a crea algoritmi de predicție a comportamentelor și manipulare a acestora, în direcții comerciale sau politice, și acesta este de fapt marele business.

Shoshana Zuboff arată că, în acest moment, întreaga economie planetară este așezată în jurul acestui mecanism subteran, de care noi nu suntem conștienți și aceasta pune nu doar o problemă de etică, ci de libertate fundamentală.

Supravegherea privată în era digitală

Un cetățean din SUA zicea într-un comentariu: „Ce ironie are viața asta! Serviciile secrete americane s-au chinuit încă de la înființare să strângă cât mai multe date personale despre cetățenii americani, iar apoi a venit Facebook și toți le-au dat de bunăvoie.”

Această rețea socială a reușit performanța demnă de invidiat de a avea 1,5 miliarde de conturi (e încă neclar câți oameni sunt pe Facebook și câte conturi nu sunt reale) prin oferirea unei infrastructuri tehnice care le permite oamenilor să comunice unii cu alții.

Ceea ce uită Facebook să îți explice în detaliu la înscriere este că serviciul pare gratuit, dar plătești cu vârf și îndesat cu datele tale personale. Și nu doar cu cele pe care le dai când îți deschizi contul, cu lista de prieteni, cu like-urile pentru subiectele tale de interes, cu identificarea gratuită a prietenilor din poze sau cu orice altă acțiune pe care o faci în mod vizibil. Ci și cu datele și informațiile pe care le dai fără să-ți dai seama. Cea mai simplă dintre ele ar fi faptul că Facebook știe când vizitezi orice site care are implementat butonul de Like, chiar dacă tu nu îl apeși.

De asemenea, dacă scopul Facebook ar fi doar să vândă reclame pe baza profilului tău, poate nu ar fi o problemă atât de gravă. Doar că utilizările datelor Facebook merg dincolo de această metodă de a face bani și merg în direcții pe care nimeni nu le poate prezice. Un studiu al Facebook de anul trecut, care a stârnit un scandal imens, ne oferă o mică previzualizare a potențialului viitor: în acest studiu secret, realizat pe 689.000 de utilizatori care nu au fost informați, lista însemnărilor prietenilor a fost modificată pentru a arăta mai mult conținut pozitiv sau negativ. Astfel, potrivit acestui studiu, s-a influențat comportamentul utilizatorilor pentru „prima demonstrație experimentală de contagiune emoțională la scară mare, prin rețelele sociale”.

Un om dezechilibrat emoțional, ușor de manipulat

O serie de specialiști și experți în descifrarea naturii umane ne atrag atenția că în această perioadă există foarte multă propagandă și uneori, cei care folosesc canalele oficiale spun lucrurile exact invers decât sunt ele în realitate. „Folosiți-vă discernământul, observați cu ce rezonați și cu ce nu rezonați, observați ce este adevărat pentru voi și ce nu.

Și conștientizați că aceia care se folosesc de propagandă și de canalele oficiale încercă să vă dezechilibreze emoțional, fiindcă atunci când ești dezechilibrat nu mai judeci limpede, nu mai ești capabil să-ți exerciți discernământul, ești ușor de manipulat. De aceea se creează frică, de aceea se încercă să li se inducă oamenilor ideea că sunt în mare pericol, fiindcă oamenii speriați își cedează puterea personală, se lasă pe mâna altora care spun că pot să îi ajute/apere/salveze.

Ca atare, conștientizați când se încearcă așa ceva asupra voastră și nu intrați în acest joc al fricii. Nu reacționați dezechilibrat la acele încercări de a vă influența, nu reacționați cu furie/ indignare, nu judecați pe nimeni, ci conștientizați din postura observatorului neutru ce se întâmplă și refuzați să intrați în acel joc.” (Franco De Nicola).

Adevărul meu nu trebuie să fie și adevărul tău

Una dintre lecțiile pe care este necesar să le învățăm în această perioadă de izolare este aceea că nu este obligatoriu ca adevărul meu să fie și adevărul tău, că așa cum eu am dreptul la propria părere/propriul adevăr, și tu ai dreptul la propria părere/propriul adevăr.

După această perioadă de izolare o să existe diferențe majore între felurile în care oamenii văd lucrurile. Deja există mari diferențe, este vizibil acest lucru, însă atunci când restricțiile se vor relaxa și vom începe să interacționăm mai des cu alți oameni va fi și mai evident. De aceea este foarte important să practicăm în această perioadă neutralitatea și compasiunea, să învățăm să acceptăm că fiecare are dreptul la propriul adevăr, că fiecare are dreptul să i se respecte adevărul, că adevărul fiecăruia este „corect”/„ real” – este „adevărat” la nivelul său de Conștiință.

Când vom ieși din nou în lume, de exemplu, dacă merg la un magazin alimentar și acolo o să mă irite/enerveze alegerile unui alt om (de exemplu, faptul că el alege să poarte sau nu mască), atunci înseamnă că în acel moment eu aleg să cobor la un nivel vibrațional care nu-mi este benefic. Eu pot alege însă să gândesc în felul următor: „Adevărul meu este altul decât adevărul acestui om, însă el are dreptul să-i respect adevărul. O să-l tratez pe acest om cu respect și compasiune”.

Este o lecție extrem de importantă: să ne păstrăm o atitudine neutră atunci când este vorba despre diferitele „adevăruri”.

Nimeni nu poate să-i spună altui om care „trebuie” să fie adevărul lui, fiindcă este posibil ca adevărul meu să nu fie adevărat și pentru tine.

Este o pierdere de timp și de energie să te cerți cu cineva, pentru a dovedi cine are dreptate, pentru a dovedi că adevărul tău este „corect” și adevărul lui este „greșit”. Nu servește la nimic să coborâți amândoi în vibrații joase. Este posibil ca și adevărul tău, și adevărul lui să fie „corecte” – ceea ce spui tu este adevărat pentru nivelul tău de Conștiință, iar ceea ce spune el este adevărat pentru nivelul lui de Conștiință. (Lorie Ladd).

(mai 2020)

Autor: MARIANA GAVRILĂ