Istoria Celor 10 Porunci

Cele Zece Porunci - Decalogul - au apărut odată cu Vechiul Testament.

Biblia spune că ele au fost rostite chiar de către Dumnezeu lui Moise într-un moment dificil pentru poporul său. Totul se întâmpla pe Muntele Sinai, acolo unde Moise încerca să-i facă pe evrei să-L recunoască pe Dumnezeu și să nu se mai închine la idoli.

Conform legendei biblice, pe Muntele Sinai, însuși Dumnezeu i-a înmânat lui Moise Tablele Legii - două plăci de piatră pe care erau scrise Cele Zece Porunci - spre a fi predate poporului. Deoarece Moise este cel care a predat poporului Legile, acestea mai sunt numite și „Legile lui Moise”, ele constituind astăzi Tora, cartea de căpătâi a iudaismului.

Cartea „Exodul” relatează despre eliberarea poporului evreu din robia egiptenilor și despre uimitoarea călătorie a evreilor, în frunte cu prorocul Moise, spre muntele Sinai, unde Dumnezeu l-a chemat pe Moise, dându-i tablele cu Cele Zece Porunci gravate în piatră.

La un moment dat, poporul începuse să-și manifeste nemulțumirea că învățătorul Moise lipsea prea mult din mijlocul său.

Atunci fratele lui Moise, Aaron, a adunat de la oameni bijuteriile din aur și a confecționat din acestea un taur, în fața căruia au început să se închine evreii.

Ajuns la poporul său, Moise îl găsește în cea mai mare decădere posibilă: idolatria. Mâniat, el a nimicit taurul de aur și a trântit tablele de pământ, spărgându-le. Tot atunci, au fost omorâți și mulți dintre acei care se închinau taurului de aur. Când Moise a urcat din nou pe Muntele Sinai, Domnul i-a zis să cioplească alte două table de piatră și să vină la El, și El va mai scrie o dată cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintâi. A cioplit Moise alte două table, iar Domnul le-a scris iarăși, „cu degetul său”. De asemenea, Dumnezeu i-a ordonat să facă și un chivot din lemn, în care s-au păstrat ulterior Tablele.

Ziua în care acestea au fost transmise lui Moise se consideră Ziua Încheierii Sfintei Înțelegeri, iar chivotul este simbolul comuniunii dintre Dumnezeu si oameni.

În afară de noile table, pe care erau scrise Poruncile, conform legendei, în Chivotul Legii (sau al Puterii) se păstrau și rămășițe din tablele vechi, sparte de Moise. Plecând la război, evreii luau cu sine cioburi din acestea în calitate de talisman, dar și pentru ca aceste relicvii păstrate în Chivot să nu ajungă în mâinile dușmanului, în timpul exodului din Egipt, Chivotul cu Tablele Legii se păstra în Cortul Sfânt.

Mai târziu, când împăratul iudeilor, David, a cucerit Ierusalimul și l-a declarat capitală, el a adus aceste relicve în Ierusalim. Fiul lui David, Solomon, termină de construit Templul din Ierusalim și Chivotul cu Tablele Puterii este mutat în templu.

Acest templu a existat trei secole și jumătate, până când, în anul 586 î.Hr., crudul rege al Babilonului, Nabucodonosor al II-lea, recucerește Ierusalimul, jefuind templul și distrugându-l până la temelie, iar majoritatea populației acestui oraș o trimite în robie. După aceste evenimente, Chivotul cu Poruncile a fost de negăsit.

Nu se cunosc exact nici forma, nici dimensiunile tablelor și nici cum arătau Cele Zece Porunci inscripționate pe pietre. Conform legendelor iudaice, tablele aveau forme de cuburi, lungimea laturii fiecăruia măsurând un cot. Fiecare dintre cuburi avea câte o gaură în formă de cilindru, iar inscripțiile erau făcute pe toate suprafețele — interne și externe — în limba ebraică veche și în asiriană. Aproximativ astfel sunt imaginate Tablele Legii în sinagogi și în cărțile ebraice.

În tradiția creștină, tablele sunt redate în formă de plăci alungite din piatră sau în formă de două pagini de carte deschisă, ale căror colțuri de sus sunt rotunjite. De asemenea, nu există niciun fel de mărturie în ce ordine erau scrise Poruncile pe aceste table. Nu se poate afirma cu siguranță că cinci porunci erau pe o tablă și alte cinci pe alta.

Există și o versiune conform căreia toate Cele Zece Porunci erau scrise pe fiecare dintre cele două table, la fel cum scriem noi astăzi contractele în două exemplare. Dacă de atunci au trecut mai mult de 2500 de ani și nu s-au putut afla aceste date despre Chivotul cu Tablele Legii, nu se știe dacă de acum încolo am putea să aflăm — doar dacă, printr-o minune, acesta nu a fost totuși distrus de armata lui Nabucodonosor și, într-o bună zi, va fi găsit în locul în care a zăcut atâta amar de vreme.

Care sunt Cele Zece Porunci

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.

În Biblie, poruncile nu sunt numerotate. Prin urmare, nu există un consens privind modul în care trebuie împărțite.

Cele Zece Porunci au făcut parte din Legea mozaică. Ea cuprindea peste 600 de porunci și reprezenta termenii unei înțelegeri, sau ai unui legământ, pe care Dumnezeu a încheiat-o cu Israelul antic. Dumnezeu le-a promis israeliților că urmau să aibă parte de binecuvântări dacă respectau Legea mozaică.

Sunt creștinii obligați să respecte Cele Zece Porunci?

Nu, spun liderii religioși. Dumnezeu a dat Legea, inclusiv Cele Zece Porunci, doar națiunii antice Israel. Creștinii nu sunt obligați să respecte Legea mozaică; chiar și creștinii evrei „au fost eliberați de sub Lege”. Legea mozaică a fost înlocuită de „legea lui Hristos”, ce cuprinde tot ce le-a poruncit Isus continuatorilor lui să facă.

Mai sunt Cele Zece Porunci practice?

Da. Întrucât Cele Zece Porunci ne dezvăluie modul de gândire al lui Dumnezeu, putem trage foloase din studierea lor, spun creștinii. Ele au la bază principii demne de încredere, care nu-și vor pierde niciodată valoarea practică. De fapt, multe dintre aceste principii reprezintă fundamentul învățăturilor din Noul Testament.

Practic, Cele Zece Porunci reprezintă o normă universală de reglementare a relațiilor dintre oameni, fiind ghidul religios-moral de care omenirea are nevoie în toate timpurile.

Interpretarea poruncilor

Deși poruncile sunt considerate de origine divină, cu valoare absolută și veșnică, fiind temelia întregii învățături morale a creștinătății, există mici diferențe de interpretare între creștini, ortodocși, catolici, luterani sau iehoviști.

Prima și cea mai cunoscută poruncă este „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău: să nu ai alți dumnezei în afară de Mine”. În învățătura catolică sau luterană, această poruncă apare în varianta completată cu „să nu-ți faci chip cioplit ca să te închini lui”.

În religia ortodoxă, a doua poruncă aduce termenii legați de chipul cioplit. „Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujești”.

A doua poruncă pentru catolici este „Să nu spui numele Domnului Dumnezeu în zadar”. Ortodocșii folosesc ideea de mai sus în a treia poruncă - „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui”.

Pentru Martorii lui Iohova, prima și a două poruncă spun: 1. Să i te închini numai lui Iehova Dumnezeu; 2. Să nu practici idolatria.

În privința numerotării, porunca a V-a este total diferită la ortodocși și catolici sau luterani. În timp ce ultimii merg pe „Să nu ucizi”, ortodocșii folosesc aici porunca: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ți-l va da ție”. La iehoviștii se spune: „Să-ți onorezi părinții”.

La fel, porunca a IX-a, la ortodocși: „Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău”, iar la catolici: „Să nu poftești femeia aproapelui tău”. Această poruncă se regăsește pe poziția a VII-a la ortodocși - „Să nu fii desfrânat” și la iehoviști: „Să nu comiți adulter”.

Cine a fost Moise?

Prețuit enorm atât de către evrei, cât și de către creștini, Moise este unul dintre cele mai importante personaje din Vechiul Testament.

Potrivit Bibliei, Moise a acționat la ordinele lui Dumnezeu - el, Moise, lucrând pentru Domnul, este cel care i-a scos pe evrei din robia Egiptului, a dezlănțuit cele zece pedepse asupra țării Faraonului și a călăuzit poporul ales prin deșert vreme de patruzeci de ani.

Istoria lui Moise, așa cum ne-o povestește Biblia, este cu totul specială. Ar fi trebuit să moară la scurt timp de la naștere, căci Faraonul Egiptului dăduse ordin ca toți bebelușii evrei de sex masculin să fie înecați de la naștere, în Nil. Yocheved, mama lui Moise, a reușit totuși să îl ascundă timp de trei luni, apoi l-a pus într-un coș de nuiele și i-a dat drumul printre trestiile de pe Nil întru împlinirea destinului.

Iar Moise a fost găsit de nimeni alta decât de fiica Faraonului, care l-a salvat și l-a crescut în palatul regal nu ca pe un sclav, ci ca pe un om liber.

Moise nu este un simplu profet, cum mai sunt în Biblie, nu, el este cel ales să transforme un popor de sclavi într-o națiune civilizată. În afara celor Zece Porunci, Moise a a adus și multe regulamente legate de diferite ritualuri. Evreii sunt învățați cum să îl iubească pe Dumnezeu, cum să își iubească aproapele, cum să îi iubească pe străini (așa cum se iubesc pe ei înșiși!). Vedem, deci, cum mesajul pe care Dumnezeu l-a transmis lumii prin Moise a fost reluat și dezvoltat de Iisus Hristos.

Notă. „Nu există un text mai îndrăzneț decât Vechiul Testament. Zece porunci pentru orice context.” - Hasier Agirre

(noiembrie 2020)

Autor: MARIANA GAVRILĂ