Ce este islamul și ce cred musulmanii?

Islamul este a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului islam este pace și supunere față de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Cuvântul „musulman” înseamnă „care se supune lui Allah”.

Religia islamică ocupă vaste regiuni geografice și are foarte mulți susținători. Numărul acestora variază în mare măsură, în funcție de cine anume îi numără! După unele statistici ar fi aproximativ 1,3 miliarde de oameni care consideră islamul drept religia lor. Musulmanii pot fi găsiți nu numai în Orientul Mijlociu, unde s-a născut islamul, ci și în aproape oricare mare oraș de pe orice continent al lumii.

Potrivit unui studiu realizat recent de Pew Research Center, populația musulmană din Europa va continua să crească în următoarele câteva decenii, chiar dacă imigrația totală spre continent va înceta.

Explicația este aceea că musulmanii sunt mai tineri (în medie, cu 13 ani) și au o rată a fertilității mai mare (în medie un copil în plus pentru fiecare femeie) decât restul europenilor, ceea ce reflectă de altfel o tendință globală.

Prim urmare, dacă până acum n-ai cunoscut niciodată un musulman, nu ar fi exclus ca la un moment dat să ai un vecin sau un coleg de serviciu de religie islamică. Cunoscându-le credința și respectându-le obiceiurile, ai putea avea cel mai bun vecin, prieten sau coleg.

Ce este islamul?

Religia islamică a fost fondată în secolul VII d. Hr., de către un om numit Mahomed. El a pretins că a fost vizitat de către îngerul Gabriel. În timpul acestor vizite angelice, care au continuat timp de aproximativ 23 de ani, până la moartea lui Mahomed, îngerul, potrivit relatărilor, i-a revelat lui Mahomed cuvintele lui Dumnezeu (numit „Allah” în limba arabă și de către musulmani). Aceste revelații dictate alcătuiesc Coranul, cartea sfântă a musulmanilor. Islamul învață că Coranul este autoritatea finală și ultima revelație a lui Alah.

Musulmanii, adepții islamului, cred că Coranul este cuvântul preexistent și perfect al lui Alah. Mai mult, mulți musulmani resping orice altă versiune lingvistică a acestuia. O traducere nu este o versiune validă a Coranului, care există numai în limba arabă. Cu toate că Coranul este cartea sfântă principală, Sunna este considerată a doua sursă de instruire religioasă. Sunna a fost scrisă de către însoțitorii lui Mahomed și conține ceea ce Mahomed a spus, a făcut și a aprobat.

Conceptele-cheie ale islamului sunt că Alah este singurul Dumnezeu adevărat și că Mahomed a fost profetul lui Allah. Numai afirmând aceste credințe, o persoană se poate converti la islam. Musulmanii pretind că islamul este singura religie adevărată, din care se trag toate celelalte religii (inclusiv iudaismul și creștinismul).

Musulmanii își bazează viața pe cei cinci stâlpi:

1. Mărturisirea de credință: „Este un singur Dumnezeu adevărat (Alah) și Mahomed este Mesagerul (Profetul) lui Dumnezeu.”
2. Rugăciunea: în fiecare zi trebuie rostite cinci rugăciuni.
3. Dărnicia: trebuie să dăruiești săracilor, pentru că totul vine de la Allah.
4. Postul: pe lângă postul ocazional, toți musulmanii trebuie să postească în timpul sărbătorii Ramadanului (luna a noua în calendarul islamic).
5. Hajjul: pelerinajul la Mecca (Makka) ar trebui făcut cel puțin o dată în timpul vieții (în timpul lunii a douăsprezecea din calendarul islamic).

Aceste cinci dogme, cadrul ascultării pentru musulmani, sunt luate în serios și în mod literal. Intrarea unui musulman în paradis depinde de ascultarea acestor cinci stâlpi.

În raport cu creștinismul, islamul are câteva asemănări și deosebiri fundamentale. La fel cu creștinismul, islamul este monoteist, dar, în opoziție cu creștinismul, islamul respinge conceptul Trinității. Islamul acceptă anumite porțiuni din Biblie, cum este Legea și Evangheliile, dar respinge majoritatea Bibliei ca fiind calomnioasă și neinspirată.

Islamul afirmă că Iisus a fost un mare profet, nu Fiul lui Dumnezeu (numai Allah e Dumnezeu, cred musulmanii – cum ar fi putut El avea un Fiu?). Mai degrabă, islamul susține că Iisus, deși născut din fecioară, a fost creat, asemenea lui Adam, din țărâna pământului. Musulmanii cred că Iisus nu a murit pe cruce; prin urmare, ei neagă una dintre învățăturile de bază ale creștinismului.

În cele din urmă, islamul învață că paradisul se dobândește prin fapte bune și prin ascultarea de Coran. În contrast cu aceasta, Biblia descoperă faptul că omul nu poate îndeplini așteptările Dumnezeului sfânt. Numai datorită milei și dragostei Sale pot fi păcătoșii salvați, prin credința în Domnul Iisus (Efeseni 2.8-9).

În mod clar, islamul și creștinismul nu pot fi ambele adevărate. Fie Iisus a fost cel mai mare profet, fie Mahomed a fost. Fie Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, fie Coranul este. Mântuirea se dobândește fie primindu-L pe Iisus Cristos ca Mântuitor, fie prin respectarea celor cinci stâlpi. Din nou, nu pot fi adevărate ambele religii. Acest adevăr, separarea celor două religii în domenii cruciale are consecințe veșnice.

Femeia în religia islamică

Statutul femeilor în islam este un subiect sensibil, iar abordarea acestuia duce de cele mai multe ori la controverse. Pe de o parte sunt cei care critică modul în care sunt tratate femeile în această religie, pe de altă parte sunt practicanții religiei care apără principiile exprimate în învățăturile lor sfinte.

Toți oamenii și tot ceea ce există au anumite drepturi acordate de către Creatorul și Susținătorul Universului (Allah). În același timp, fiecare creație are limitările sale stabilite tot de către Allah, spun musulmanii.

Toate drepturile și îndatoririle femeilor în religia musulmană sunt revelate în cartea sfântă – Coranul, iar Sunna conține ceea ce profetul Mahomed a spus, a făcut și a aprobat: de la numărul de soții, la conduita față de soț, până la lungimea și grosimea veșmintelor pe care sunt obligate să le poarte.

Potrivi site-ului Religia Islamică, în urmă cu 1400 de ani, atunci când Allah i-a revelat Coranul Profetului Mahomed, la acea vreme, „bărbații se puteau căsători de câte ori voiau și deseori stăpâneau femeile (chiar în pofida voinței lor) asemenea cirezilor de vite și oi. Nu existau legi care să protejeze femeile și ele nu aveau niciun drept”.

Atunci când versetul a fost revelat lui Mahomed, însoțitorii Profetului aveau ei înșiși mai multe soții și au fost nevoiți să divorțeze și să rămână doar cu 4 soții. „Acest ordin nu a venit pentru a impune oamenilor căsătoria cu patru soții. A fost un ordin care impunea limite. Și prima limitare a fost: nu mai mult de 4 soții”.

„A doua limită a fost impunerea unui tratament egal față de toate soțiile. Cum ar putea astfel un bărbat să aibă mai mult de o soție, decât fiind apt pentru aceasta din punct de vedere financiar și fizic? Limitarea este afirmată foarte clar: «dacă vă temeți că nu veți fi drepți [cu ele], atunci [luați] una singură...» [Nobilul Coran 4:3]”, relatează sursa citată.

Versetul al 19-lea îndeamnă la moderație: „O, voi cei care credeți! Nu vă este îngăduit să primiți femei ca moștenire, împotriva voinței lor. Nici să le siliți să vă înapoieze o parte din ceea ce le-ați dat, doar dacă nu au preacurvit (n.r. - o altă variantă este «doar dacă ele au săvârșit un păcat învederat»)”.

„Un aspect adesea ignorat de societatea modernă este acest drept acordat doar femeii, nu și bărbatului. Bărbatul este limitat să aleagă pentru căsătorie dintre femeile care nu sunt deja căsătorite. Bineînțeles, acest lucru aduce drepturi copiilor și le acordă moștenirea de la tată. Islamul însă permite femeii să se căsătorească cu un bărbat deja căsătorit pentru a o proteja într-o societate în care, în mod natural, numărul femeilor este mai mare decât cel al bărbaților. În plus, femeii îi este oferită astfel o gamă largă de bărbați din care să aleagă. De fapt, ea are dreptul să aleagă orice bărbat din comunitate atâta timp cât el nu are deja patru soții. Ea are de asemenea posibilitatea de a observa cum este tratată cealaltă soție și să se angajeze într-o căsătorie în care știe la ce să se aștepte de la soțul ei. La urma urmei, ea trebuie să fie tratată la fel ca și prima soție”, susține Damir Rafi, student musulman la Universitatea din Oradea.

Pedeapsa-i ruptă din... Coran

Potrivit islam.ro, preocuparea islamului de a accentua rolul bărbatului de ocrotitor al femeii și de a întări obligația ei de a-l asculta și de a-l mulțumi se întinde până într-acolo încât ei i se interzice să postească și în alte luni decât în luna Ramadan sau de a primi musafiri fără permisiunea lui: „Femeii nu i se permite să postească când soțul ei este de față fără permisiunea lui sau să invite pe cineva în casa lui fără permisiunea lui”.

„Bărbatul recunoaște înclinațiile, dorințele și nevoile soției și încearcă să creeze un echilibru între ele și modul ideal de viață pe care îl dorește de la ea, dar în același timp el nu uită nicio clipă că ea a fost creată dintr-o coastă îndoită, iar îndreptarea unei astfel de coaste este un lucru imposibil”, scrie pe site-ul citat. Și aici intervine dreptul divin de a o pedepsi.

Așa cum islamul i-a cerut bărbatului să se poarte frumos cu soția și să aibă grijă de ea așa cum se cuvine, tot așa i-a poruncit femeii să îi dea ascultare, atâta timp cât nu depășește limitele permise așa cum putem observa din cuvintele Profetului: „Dacă aș fi poruncit cuiva să se plece înaintea altcuiva, i-aș fi poruncit femeii să se plece înaintea soțului.” „Femeia care moare și soțul ei este mulțumit de ea va intra în Paradis”. Profetul Mahomed a asigurat-o pe femeia sfidătoare, neascultătoare că îngerii o vor blestema până ce se întoarce la soțul ei: „Dacă femeia nu vine în patul soțului ei, îngerii o vor blestema până dimineața”.

Versetul 34 al Sunnei a patra este abordată pedepsirea femeii și prin aplicarea de lovituri: „Bărbații sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor și fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniți-le pe cele de a căror ascultare vă este teamă! Părăsiți-le în așternuturi! Loviți-le! Nu le căutați însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare”.

Notă. „Musulmanii nu sunt teroriști din cauza unui exces de credință în islam, ci din cauza lipsei totale de islam.” - Gabriel Madel Khan

(septembrie 2019)

Autor: MARIANA GAVRILĂ