Timp de citit: 9 minute

Bullying-ul și efectele unui fenomen distrugător

 

Fenomenul de bullying este foarte răspândit atât în școlile din țara noastră, cât și la nivel mondial. La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Psihologii definesc bullying-ul ca fiind acțiunile sau amenințările repetate, inițiate de către una sau mai multe persoane, care au sau sunt percepute a avea mai multă putere sau statut decât ținta lor, pentru a provoca frică, suferință sau rău.

„În 10 minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, iar consecințele pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și integrării sociale să fie extrem de grave. Sunt cele 10 minute de pauză, în care 1 din 4 copii din școlile românești este victimă a bullying-ului, în mod repetat”, se precizează într-un raport al Organizației Salvați Copiii.

 

Din păcate, bullying-ul poate avea urmări periculoase asupra dezvoltării normale a unei persoane.

Spre exemplu, dacă la grădiniță copiii își pun tot felul de porecle, în primii ani de școală aceste comportamente continuă cu tachinarea de genul „săracule”, „balenă”, „aragaz cu patru ochi”, izolarea - „nu vorbi cu el/ea!”; „nu ai ce căuta aici!” și merge până la împrăștierea de zvonuri false.

La gimnaziu se ajunge la deposedarea de bunuri: bani, telefoane, distrugerea acestora, umilire, intimidare, iar mai târziu la agresiune fizică și amenințare.

Din cauză că nu suntem capabili să recunoaștem trăsăturile agresorului și ale persoanei agresate, mulți copii pleacă din școală cu traume. Cu toții au parte de lecții de viață foarte dureroase în urma interacțiunii cu alți copii, și nu numai, în clasă, pe holurile unităților școlare, în curtea școlii, pe terenul de sport, chiar în toalete, vestiare, atât în pauze, cât și pe drumul spre casă, în general în zone în care supervizarea din partea unui adult este mai redusă.

 

Originea cuvântului bullying

 

Bullying provine din englezescul „bully”, consemnat pentru prima dată în niște documente din anul 1530, având, la vremea respectivă, sensul de „iubit(ă)”/ „amant(ă)”, probabil un diminutiv al unui cuvânt cu origine incertă, posibil din germana medievală – „buole”/ „buhle”. Treptat, sensul acestui cuvânt s-a degradat, în secolul al XVII-lea folosindu-se cu înțelesul de „protector al unei prostituate”. Verbul „bully” (a intimida / a brutaliza / a nu lăsa în pace) este atestat pentru prima dată în 1710.

În limbajul actual, „bullying”-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire, mai ales în mediul școlar.

 

Tipuri de bullying

 

Bullyingul poate fi fizic, verbal, psihologic sau orice combinație a acestor trei.

  • Bullyingul fizic include acțiuni precum: lovirea, împingerea, împiedicarea, furtul bunurilor și agresiunea sexuală.
  • Bullying-ul verbal include: tachinări, porecle cu conotație negativă - precum „ochelarist”, „slăbănog” sau „tuciuriu”, comentarii sexuale inadecvate și batjocură.
  • Bullyingul social include: răspândirea de zvonuri sau excluderea cuiva dintr-un grup.
  • Cyber-bullyingul combină practici ale bullying-ului social și verbal, însă în mediul digital, în special prin intermediul rețelelor de socializare. Distribuirea de zvonuri sau „bârfoteca” reprezintă de asemenea o formă indirectă de bullying. Mai mult, oricine are un smartphone cu conexiune la Internet poate hărțui pe altcineva, fără a fi nevoit să își dezvăluie identitatea reală. Cyberbulling-ul nu mai este limitat de curtea școlii sau de colțurile străzii, ci poate avea loc 24 de ore din 24. Acesta presupune hărțuirea și amenințarea în mediul online și implică mai multe persoane, fără a necesita puterea fizică. Cyberbulling-ul se poate manifesta prin trimiterea unor mesaje amenințătoare sau intimidante prin e-mail, text, social-media și inclusiv prin furarea identității online cu scopul de a răni și umili persoana respectivă. Unii cyberbullies pot crea inclusiv un site web sau o pagină de social media pentru a umili pe altcineva.

Efectele bullying-ului asupra copilului

 

Bullying-ul are efecte negative asupra sănătății victimei și a familiei acesteia, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Pentru ca acest fenomen să fie stopat, este crucial ca persoanele să înțeleagă cu adevărat cât de traumatizant poate fi bullying-ul. „Când un copil nu-și asumă riscuri, spre exemplu, sau are momente, chiar dacă nu îi stă în caracter, în care sfidează autoritatea, ori are conflicte cu tine, ca părinte, ca profesor, pentru care nu există explicații pentru atitudinea ostilă sau agresivă, atunci trebuie să-ți pui niște semne de întrebare”, atrage atenția reprezentanții Biroului Analiză și Prevenire al Inspectoratului de Poliție.

Deși societatea refuză să conștientizeze fenomenul și amploarea lui, pe criteriul că „și pe vremea mea exista și nu s-a mai întâmplat nimic, așa te călești”, numărul copiilor care reușesc să își înfrunte fricile și să ceară ajutorul adulților rămâne în continuare redus.

Un copil sever agresat va ajunge să renunțe la școală din teama că ar putea să fie agresat din nou.

 

Efectele fenomenului bullying pot fi:

  • Izolare socială;
  • Răni produse la nivel fizic și efectele acestora la nivel psihic: lovituri, contuzii, care contribuie la un nivel de stres ridicat; anxietate; depresie;
  • Afecțiuni ale pielii, problemele cu stomacul și inima, care pot fi agravate din cauza stresului resimțit atunci când un copil este agresat;
  • Un sistem imunitar scăzut, ulcere și alte afecțiuni cauzate de anxietate și stres;
  • Apariția unui sentiment de rușine;
  • Tulburări ale somnului;
  • Modificări ale obiceiurilor alimentare;
  • Scăderea stimei de sine;
  • Dureri de cap, de stomac, dureri musculare (pot fi simptome psihosomatice, ce nu au o cauză medicală cunoscută);
  • Performanțe școlare reduse din cauza scăderii capacității de concentrare;

Copiii care sunt hărțuiți suferă atât pe plan emoțional, cât și social, pentru că le este greu să își facă prieteni, astfel că vor avea o stimă de sine scăzută: vor începe să creadă că ceea ce se spune despre ei este adevărat.

Victimele bullying-ului pot experimenta mai multe emoții: tristețe, mâhnire, frustrare, singurătate și izolare. Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment de eșec cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație.

Când un copil este umilit pentru distracția altora, amenințat, deposedat de anumite bunuri, etichetat etc. toate aceste experiențe își vor pune amprenta asupra modului în care el se va raporta la lumea din jur. Astfel se explică de ce unii copii aleg ca la rândul lor din victime să se transforme în agresori și să-i exploateze pe cei „mai slabi”, lipsiți de apărare, în timp ce alții, de frică, rămân „ciuca bătăii de joc”.

 

Copiii agresori

 

Rebelul agresor la școală, este, de regulă, un copil cu probleme, victimă la el acasă. Unui adolescent agresiv lumea i se pare veșnic ostilă, are impresia că toată lumea are ceva cu el, prin urmare intră des în conflict mai ales cu părinții, are intoleranță la frustrări și este lipsit de compasiune.

Din păcate, adolescentul agresor nu este conștient de comportamentul său și nici atașat de colegi sau familie, de aceea își asumă riscuri mari, evită responsabilitatea, sfidează autoritatea și violează normele sociale, refuză să se schimbe și implicit să recunoască că a apucat pe un drum greșit în viață. De aceea, nici nu-i pasă de ce i se întâmplă, cum nu-i pasă nici de ce simte victima pe care o consideră vinovată inclusiv de conflictul iscat.

Prin comportamentul agresiv, un copil încearcă să obțină nu doar bunuri, ci și apreciere, atenția colegilor – chiar dacă într-un mod negativ, dar și să fie valorizat, să se simtă puternic și perceput ca fiind „cool”, integrat, popular etc..

 

Copiii susceptibili de a deveni agresori pot fi:

  • Cei care au putere socială mai mare, sunt preocupați de popularitatea lor și le place să domine sau să fie responsabili în fața celorlalți;
  • Mai izolați, deprimați sau anxioși, au o stimă de sine scăzută, sunt mai puțin implicați la școală și nu le pasă de sentimentele celorlalți;
  • Mai agresivi, din cauza frustrărilor dezvoltate de-a lungul timpului;
  • Nu au o relație foarte apropiată cu părinții sau au probleme în familie;
  • Nu pot respecta regulile, văd violența ca pe un răspuns pozitiv și au prieteni care îi agresează pe alții, la rândul lor.

Copiii agresori, dacă nu sunt ajutați să-și recunoască și să-și rezolve problemele, au toate șansele ca la vârsta adultă să fie mai predispuși să se implice în acțiuni antisociale, atrag atenția polițiștii de la Prevenire.

 

Efectele bullying-ului asupra agresorului pot fi:

 

Pe termen scurt:

  • Performanțe școlare slabe și scăderea frecvenței la orele de curs;
  • Dificultate în menținerea relațiilor sociale;
  • Creșterea riscului de consum abuziv de droguri și alcool.

Pe termen lung:

  • Riscul de a-și abuza familia și copii;
  • Manifestarea unui comportament antisocial;
  • Dificultatea de a se integra profesional pe piața muncii.

În concluzie

 

Bullying-ul este un fenomen real, foarte răspândit, care afectează în mod negativ atât victima, cât și agresorul. Anumite studii arată că bullying-ul poate cauza schimbări la nivelul creierului și astfel crește riscul de a dezvolta tulburări psihice, având, totodată, consecințe asupra proceselor care formează memoria. Din aceste motive, acesta nu trebuie tolerat sub nicio formă.

 

Notă. Libertatea înseamnă răspundere. De aceea majoritatea oamenilor se feresc de ea.

(septembrie 2022)

 

 

Autor: MARIANA GAVRILĂ